Istoria are paradoxurile ei. Nu a fost generație până în 90 care să nu-l studieze pe Goga la școală. Despre cariera politică a lui Goga nu se vorbea, dar despre poezia sa se învăța.
Cioran a fost descoperit de cititorul român după 90. Atunci s-au realizat primele interviuri și au fost tipărite în românește primele cărți. De altfel Cioran nu a dorit să mai vorbească limba maternă și nici nu vrut să se mai întoarcă în țară.
Anul 90 a fost momentul reașezării parcursului istoric al celor doi. E drept, Cioran a mai evoluat o vreme pe scena vieții, în timp ce Goga vocea lu Goga era demult închisă în criptă. https://youtu.be/3CsJ8jj8o40
Am fost de curând la Rășinari, locul de baștină al celor doi. într-o documentare pentru Cronica de Buzău ( https://cronicadebuzau.ro/wp-admin/post.php?post=3425&action=edit). Ei bine, școala din localitate, care poartă numele lui Octavian Goga, se află pe strada Protopop Emil Cioran: https://studio.youtube.com/video/_weCpRU4Tt4/edit
Un alt paradox al istoriei, Emil Cioran, scriitorul care s-a declarat ateu, deși a fost fiu de preot și-a făcut tatăl demn ca strada pe care a locuit să-i porte numele după moarte.
Cu siguranță, Emil Cioran tatăl a fost un preot apreciat de comunitate și de mai marii săi, însă fără ca fiul său să fie recunoscut ca un maestru al stilului, Goga nu ar fi stat pe strada Cioran.
Un alt paradox constă în faptul că în apropiere se află o pensiune care poartă numele lui Cioran, iar Cioran a fugit întreaga viață de orice fel de angajament social care ar fi putut să-i răpească libertatea, motiv pentru care a trăit ca un student întreaga viață. Ei bine, acum o afacere îi poartă numele.
Și un ultim paradox, Cioran cinicul și liber-cugetătorul începe să fie tot mai valorizat și mai bine vândut, în timp ce lui Octavian Goga îi sunt imputate atitudini politice antisemite, afirmându-se că pentru toate acestea ar trebui exclus din literatură.
Deci, nici măcar istoria nu mai este bătută în cuie. Alți ochi, altă generație, altă privire spre trecut.
Sigur, se pot face ierarhizări valorice, însă scopul celor scrise nu este acesta. Doar constatam că nimic nu este definitiv pe lumea aceasta, nici măcar istoria.
