Astăzi în zi de Paști, o nouă slujbă i-a chemat pe oameni la Biserică. A doua Înviere, așa cum este cunoscută, a fost oficiată la Biserica Sfântul Andrei, după tradiție.
Această Vecernie specială, făcută mai devreme de orele consacrate ale vecerniei, în miez de zi, are un farmec aparte.
Răzbați greu întunericul nopții de Înviere, călătorind spre casă cu grijă ocrotitoare pentru lumânarea ce nu trebuie lăsată în bătaia vântului de primăvară. Lași un semn de lumină la crucea celor plecați și ajungi înainte de a se crăpa de ziuă în pragul casei, cu bucuria Paștelui, fie că te-ai ostenit, ori ba, fie că ai postit, sau nu, după voroava Sfântului Ion Gură de Aur.
Starea e una de oboseală pentru că ritmul nopților cotidiene a fost perturbat. Abia soarele de-a doua zi îți deschide cu adevărat ochii bucuriei. Simți lumina razelor vieții, nu doar pe cea a soarelui; și în această lumină pleci iar la Biserică.
A doua Înviere îți dă sentimentul limpezirii. După ce cânți printre umbele nopții primul Hristos a Înviat!, ziua-l cânți sub luminile razelor care se scurg prin vitralii. Așa mi-a părut mie mereu slujba aceasta. Un ecou necesar. Un ecou cu același cânt, dar cu lumină caldă și clară.
Specificul cel mai cunoscut al acestei slujbe îl dă citirea Evangheliei în mai multe limbi, la catedrale chiar într-un număr de 12. La noi, la Sfântul Andrei, au fost 4. De patru ori s-a auzit același text. Un text biblic între bucurie și reproș. Personajul central este apostolul Toma, cel numit Geamănul, care a vrut să pună degetul lui în coasta Mântuitorului, ca să creadă. I-a făcut pe plac Domnul și i s-a arătat. Nu a mai fost nevoie să-i ducă îndoiala de la acest punct înainte apostolul necredincios.
Istoria Sfântă îl iartă pe Toma. A fost doar un moment al lui de rătăcire. Moment scurt, dar suficient pentru ca el, cel ce l-a propovăduit până la sacrificiul suprem pe Iisus, să fie mai prejos decât cei care la slujba Învierii au cântat Hristos a înviat! din tot sufletul, fără să-i ceară Domnului dovezi. Toma a făcut-o și fapta lui deloc inspirată este amintită nu o dată, ci de fiecare dată când se schimbă limba textului evanghelic citit.
Auziți popoare, fiecare în limba voastră, ce a făcut Toma! Creștinilor, dacă vorbiți mai multe limbi, auziți de mai multe ori ce a făcut Toma! A stat lângă Mântuitorul, a sorbit din același blid al vieții luni și ani, iar la sfârșit n-a crezut în învierea Lui. Nu a trădat ca fiul pierzării, dar s-a îndoit, fiind mai puțin credincios decât orice alt credincios care-și trage haina pe el la miezul nopții și pleacă să ia lumină, fără să pună condiții.
S-a lămurit Toma în fața noastră, a celor care prezenți la slujbă. A înviat a doua oară Domnul pentru el, sau mai bine zis, i-a înviat credința lui Toma în suflet, făcându-se ca unul dintre noi, care care crede fără să fi fost ucenic direct.
Mai fericiți suntem noi cei care nu am văzut și am crezut, ne zice textul din Evanghelie. Așa este. La slujba Vecerniei din ziua de Paști simți ecoul luminat al fericirii din noaptea Învierii.
Hristos a înviat!
Retropelerinaje Buzoiene
Ceai de urzică
Fascinația rostirii
Daruri cu tâlc
Recuperări istorice
Cuvant despre Cer
