În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe un om orb din naștere. Și ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învățătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici acesta n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine; căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii. Acestea zicând, a scuipat jos și a făcut tină din scuipat și a uns cu tină ochii orbului. Apoi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului, care se tâlcuiește: trimis. Deci s-a dus și s-a spălat și a venit văzând. Iar vecinii și cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce ședea și cerșea? Unii ziceau: El este. Alții ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ți s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul Care Se numește Iisus a făcut tină, a uns ochii mei și mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului și te spală. Deci, ducându-mă și spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde este Acela? Și el a zis: Nu știu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Și era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină și i-a deschis ochii. Deci, iarăși îl întrebau și fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei și m-am spălat și văd. Însă unii dintre farisei ziceau: Acest Om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ține sâmbăta. Iar alții ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Și era dezbinare între ei. Au zis, deci, orbului iarăși: Dar tu ce zici despre El, că ți-a deschis ochii? Iar el a zis că Proroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb și a văzut, până ce n-au chemat pe părinții celui ce vedea. Și i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceți că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns, însă, părinții lui și au zis: Știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb; dar cum vede el acum, noi nu știm; sau Cine i-a deschis ochii lui, noi nu știm. Întrebați-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinții lui pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale ca, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinții lui: Este în vârstă; întrebați-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi știm că Omul acesta este păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu știu. Un lucru știu că, fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum și n-ați auzit? De ce voiți să auziți iarăși? Nu cumva voiți și voi să vă faceți ucenici ai Lui? Și l-au ocărât și i-au zis: Tu ești ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi știm că Dumnezeu a vorbit cu Moise, dar pe Acesta nu-L știm de unde este. A răspuns omul și le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu știți de unde este, iar El mi-a deschis ochii. Și noi știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși; dar, dacă este cineva cinstitor de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic. Au răspuns și i-au zis: În păcate te-ai născut tot și tu ne înveți pe noi? Și l-au dat afară. A auzit Iisus că l-au dat afară și, găsindu-l, l-a întrebat: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns și a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Și a zis Iisus: L-ai și văzut! Cel ce vorbește cu tine, Acela este. Iar el a grăit: Cred, Doamne! și s-a închinat Lui.

Textul nu e doar relatarea istorică a unei minuni. E frescă socială. Vedeți cu ce se ocupau mai marii poporului în timp ce Iisus vindeca lumea, vindeca orbul? Erau preocupați de …ziua sâmbetei.

Nu. Nu ziua sâmbetei îi preocupa. Îl voiau orb pe acel orb, îi voiau orbi pe ceilalți care vedeau! Vă imaginați ce hidoși erau acei mai mari ai poporului care căutau motiv să conteste minunea, invocând faptul că Iisus e un păcătos pentru că a încălcat sâmbăta. Și cum o încălcase? Vindecase un orb! Un orb din naștere! Dăduse vedere unui om care nu a avut niciodată experiența luminii fizice!

Ei bine, mai marii poporului nu erau preocupați de binele acelui om, de bucuria lui, de lumina lui, ci doar de teama că ei vor pierde puterea publică, că nu vor mai fi credibili. De aceea mergeau în dreapta și în stânga – inclusiv la părinții orbului s-au dus -, să-l compromită pe Iisus.

Seamănă cu societatea actuală comportamentul celor de atunci? Să recitim dialogul. E cutremurătoare atitudinea celor care voiau prin orice mijloace să se opună adevărului. Vedeau ei, vedeau ceilalți, orbul vedea și, cu toate acestea, fariseii voiau să le închidă ochii tuturor, să nu mai vadă nimeni nimic, sau …să vadă toți doar așa cum vor ei să vadă.

Pățesc adesea – și cred că pățiți si dumneavoastră, indiferent ce profesie aveți – să mi se invoce calitatea de preot ca piedică în exprimarea liberă asupra unor chestiuni sociale pe care le cunosc prin experiență directă. Da, eu ar trebui să tac pentru că cei responsabili cu orbirea să vorbească. Eu ar trebui să tac pentru că le încurc lor ploile când vreau să fac lumină, după puterea mea și după experiența mea de om implicat, viu, activ. De fiecare dacă când văd tipul acesta de argumentație contra opiniilor mele mă gândesc la misiunea mea, la datoria mea și la prietenii orbului. Fariseii nu erau capabili să accepte adevărul, ci doar să-i facă și pe ceilalți să nu vadă și uzau de orice mijloc de intimidare în acest sens. S-au dus inclusiv la părinții orbului, să-i ia de partea lor. Vă imaginați câtă obrăznicie. Da, oamenii care vor să-i orbească pe ceilalți prin definiție sunt obraznici. Minciuna e a doua lor natură.

De aceea zic că duminica aceasta a orbului are un text foarte frumos, un text pe două paliere, un text în două vremi. Mesajul divin strălucește, iar în fresca umană ne găsim și noi, ca într-un parc tematic în care te așezi în spatele unei personaj și scoți capul pentru o fotografie. Textul este o relatarea istorică a minunii de atunci, dar descrie și un adevăr perpetuu.

Ce aș putea să spun? Iisus a vindecat un orb, iar orbul s-a luptat cu orbirea celor care vedeau. Noi vedem și trebuie să ținem ca la lumina ochilor din cap la libertatea de vedea!

Nu fiți orbi și veți fi liberi, așa cum Dumnezeu ne vrea!