Nu vreau să intru în aspecte ce privesc anturajul de casă al primarului, destinat să-l servească. Mai precis, Buzăul nu are Primărie, ci un transfer de la Romet. Doar vreau să atrag atenția asupra momentului în care un primar nu-și mai înțelege menirea, ci crede că se rezolvă pe sine în prezent, păcălind totodată istoria, adică nu cruță avantajele personale obținute, dar vrea să oblige istoria să-l țină minte. De ce ar plăti presa atât de mult și de ar avea obsesia unei imagini hiperbolizate?

Dar să trecem la fapte și realități. Buzăul nu se dezvoltă, se fardează și se blochează. Buzăul a ajuns să fie terorizat de primar, care a închis prin dezvoltarea zeci de afaceri locale, a alungat sute de valori și pe majoritatea tinerilor. Nu mă refer aici la cei alungați prin falimentul celei mai mari întreprinderi comuniste, Metalurgica, pe care primarul Toma după ce a preluat-o a falimentat-o, deși aș putea face o paralelă: și la Metalurgică-Romet a creat întâi imagine, ca apoi, cu mulți dintre cei care-o înconjoară astăzi în Primăria Buzău, să o falimenteze. Deci nu mă refer la Metalurgica, întreprinderea pe care Constantin Toma a preluat-o, ci de micile afaceri, începute de la zero și închise cu tot felul de taxe și restricții de circulație.

Oamenii ăștia nu au cerut nimic primarului, au cerut doar să-i lase în pace, să poată trăi, pentru că așa au văzut ei viața, ca niște oameni liberi, care au spirit antreprenorial și vor trăiască după voia lor.

Ei bine, primarul Toma le-a pus Poliția locală la poarta micii lor afaceri, ca să le sperie clienții, până când au fost nevoiți să pună lacătul pe business.

Dacă nu i-a lovit cu bastonul de poliție i-a ars la buzunar cu parcări scumpe, care, evident i-a făcut pe clienți să fugă la supermarketuri.

Așa a ajuns zona Transilvaniei falimentară. A așa ajuns piața să se târască.

Și parcă nu era de ajuns, pe cei care au spații comerciale i-a înnebunit cu impozitele. A venit la mine un bătrân, cu obrajii roșii de tensiune. Are o clădire micuță în Mihai Viteazu. Își suplimentează veniturile  cu chiria modestă obținută. Ponta a dat o lege să fie supraimpozitate spațiile comerciale. Nu l-a stresat nimeni pe bătrân și nici nu a știut de respectiva lege. În fine, la taxat Toma pe anii din urmă de la nenorocit. Veți spune: a aplicat legea! Nu, doar a jefuit un buzunar ca banii să meargă în învârtelile de la Gloria, din presă, din consiliile de   administrație unde se câștigă bani nemunciți, etc.

Orașul a ajuns să fie terorizat de un primar care le răspunde tuturor celor care vin la el să-și plângă necazul falimentului: dacă nu ați votat Referendumul de unire cu Ținteștiul? Așa mi-au povestit că le-a răspuns celor de pe Transilvaniei.

Buzoienii plătesc voturile date unui om, care și mie îmi făcuse impresia că mișcă lucrurile. Le mișcă, doar că extrem de scump și în direcții greșite. Blocarea centrului este o lată stupiditate. Centrul unui oraș însemnă tradiția unui comerț local și a relaxării. La noi nu mai înseamnă nimic, sau nimic mai mult decât nervi pentru că nu-s locuri de parcare, nervi pentru impozite mari pe clădiri – mai mari decât în București -, nervi pentru că trebuie să închizi niște artere extrem de utile și și aglomerezi traficul, crescând durata deplasărilor și costul vieții.

Ce a obținut Buzăul, valoric vorbind, pentru blocarea Centrului? Avea un trafic pietonal care impunea transformarea lui centru al imobilității auto.

Haideți să luăm ca paradigmă centrul istoric la Brașovului. Are Piața Sfatului zonă pietonală și o arteră comercială îngustă. Atât. Pentru că lumea trebuie să se miște, să pătrundă în centru cu mașinile și să fie astfel atras de el. La noi, Sahara economică. S-au închis artere mari, iar orașul seamănă cu orașele sărace din Bulgaria, unde există un centru pietonal larg, dar nu circulă nimeni.

După ce ce că nu a beneficiat de investiții reale care să ajute mobilitatea, ci banii au fost cheltuiți cu fantasme precum Iazul Morilor, aflat lângă supermarketuri – proprietarii lor nu sunt pedepsiți că nu sunt din Buzău, deci nu au refuzat să voteze aiureala aceea de Referendum -, inima istorică a orașului moare.

Deranjează că am afirmat despre referendum că a fost o aiureală? Păi acum ne plângem că trebuie să ne înscriem cu mici și mari la Recensământ pentru că orașul care bate pe rând toate orașele lumii, nu mai are cetățeni, atingând un minim istoric și Constantin Toma voia să-i dubleze suprafața. Pentru cine? În niciun  caz pentru oameni, căci oamenii sunt din ce în ce mai puțini și vor fi tot mai puțin.

De ce să trăiești în Buzău, ca să te usture la buzunar ideile lui Constantin Toma și taxele pe care le pune și să nu locuiești într-un sat de lângă Buzău? – ferească Dumnezeu să ajungă și ele în componența orașului, pentru că cetățenii vor fugi spre munți, ca atunci când dădeau turcii.

Nu e deloc de gumă. Buzăul a ajuns să fie terorizata de primar, care, sigur pe succesul lui viitor, creat prin blatul lui Ciolacu la nivel național – va aranja să aibă contracandidați slabi pentru că Buzăul le e buzunar și carte la jocul de poker politic. Buzăul a ajuns să fie îngenunchiat economic de același primar care își justifică totul prin iubirea imensă manifestată la vot de cetățeni. Nu știu dacă este relevant să obții 80% din voturi, din 30% participare la vot, dar este real. Are Consiliul Local integral, nu are opoziție – îmi amintesc cum opoziția se voia să convingă buzoienii că ideea că Ținteștiul, cu spitalul pe la Țintești și alte farafastâcuri e bună – și face ce vrea și cum vrea.

Din păcate, succesul electoral al primarului PSD a devenit un mare stres pentru Buzău, un oraș în care ești vânat să ți se ia banii, un oraș în care stai pe străzi înguste să poți ajunge unde ai treabă, un oraș în care ajungi să te simți chiriaș și nu stăpân.