Vizită de Președinte la Buzău … ca pe vremuri

Vizita în sine nu a avut prea multe în comun cu vizita lui Ceaușescu – cea care i-a scăpat primarului Toma pe un parapet  din Buzău -, însă ipocrizia autorităților a fost la fel. După aproape 40 de ani nu ne dezicem.

Îmi amintesc vizita lui Ceaușescu. Eram elev la Școala 1 și ne-a somat învățătoarea să venim frumos îmbrăcați, cu cravata de pioneri. Ne-am prezentat, ne-a aliniat pe Nicolae Bălcescu.

Soare.

Greu să fii elev. Ca acum.

Tovarășul nu mai venea. Am găsit o cutie aruncată și am încins o miuță intre un castan și gardul de unde am mutat peste mulți ani Palatul Copiilor.

A venit în cele din urmă și dus a fost! Eram prea fără rezultat jocul nostru ca să ne mai ardă de vizita tovarășului. Oricum, biata învățătoare era terminată. Nu știa cum să ne mai amăgească să nu ne pierdem de tot răbdarea, pentru că punctualitatea românească se transmite din neam în neam. Ba, de mare nevoie, a închis ochii și la joaca noastră agitată, stricată doar de raidurile celor de pe la partid care ne tot somau să intrăm în … dispozitiv. Micul nostru meci a fost perturbat doar de ultimele retușuri. Se adunau gunoaie, se mascau garduri, se acopereau gropi…

A venit și s-a dus, iar bancurile despre cizmarul analfabet, care a salutat din decapotabilă niște bieți copiii – pardon …niște veșnici pioneri – au curs acasă, dar și prin pauze!

Azi am tot avut treabă pe str. Pietroasele. De dimineață, de la 7, agitație mare. Se mascau garduri. Se piteau tomberoane, se cosmetiza de zor.

Mai târziu se făceau repetiții specifice sistemului. Parcă nici nu au trecut 40 de ani. I-am revăzut pe comuniștii de altă dată, însă … îmbrăcați în costume de firmă și în mașini mai scumpe decât ale dictatorului.

Evident. Ceaușescu avea ce vedea la Buzău. Pe vremea lui se mai construia câte ceva, Johannis însă a fost chemat doar așa …să constate peste o vreme că s-a pozat cu niște oameni politici cu probleme… Cazul Neamț vi-l amintiți?

Johannis nu a avut în față o minune de realizare, iar dacă voia să vadă o școală nouă fiți siguri că avea unde merge, dar vizita la 11 a fost un pretext. Președintele știe că la Buzău autoritățile nu au mai nimic de arătat după 32, dar a omis azi să vadă.

A văzut însă o școală făcută pe vremea lui Ceaușescu, la care primarul a schimbat de câteva ori succesiv tâmplăria de termopan și a pus pe bani grei câteva panouri solare. Sistem circular, se schimbă primarul se schimbă termopanul, nu?!

Era să uit: s-a construit de către cel mai votat primar și un bazin pentru apa de ploaie! Bunicul meu, deși nu a fost primar ci țăran, l-a făcut în curte pe un deal din Blăjani, când încă eu nici nu eram. Făcuse și el economie circulară, dar nu se stresase să cheme președintele țării pentru asta.

Fiți siguri că Președintele nu a căzut pe gânduri de uimire și sigur mai știe și restul ….. despre politica buzoiană.

Dar să continui povestea: a fost mult zgomot, s-a asfaltat pe la colțuri, s-a măturat prin parcări, iar primarul Toma a avut grijă să rujeze și să tinciuască bătrâna doamnă Școala 11, pe care a prezentat-o ca pe o tânără educată de către sine însuși, cea mai minunată din țară, evident. Așa tunată, a fost arătată Președintelui ca fiind nouă, falnică, circulară, minunată, iar Johannis s-a făcut că admiră ce vede și a vorbit evaziv despre altele.

Elevii au avut același sentiment, ca al meu din copilărie. Și ei tot la comandă au aplaudat!

Pe la colțuri se râdea copios și mai slobod ca pe vremuri. Toată lumea știa că Președintele e informat la rândul lui despre ce e vorba și că totul e o făcătură locală. Însă…putea să refuze rudele politice din ultima vreme?!

Și uite așa am trăit o glorioasă pagină de istorie, în care am avut tipologia primarului comunist care bagă repede gunoiul sub preș și hiperbolizează măruntul, întruchipată de Toma – nu degeaba a luat vila lui Ceaușescu -; tipologia politicianului ajuns prea târziu la școală – Ciolacu -; tipologia elevului ținut greu să nu-și verse plictisul; tipologia românului plin de spirit, destoinic în a sancționa cu umor mica cumetrie publică.

Credeți că și-au pierdut hazul românii: Deloc! Când a apărut Ciolacu cu mersul ca … Atlas care ține pământul pe umeri, doi profesori se amuzau teribil:

– Ciolacu o fi făcut Școala 11?

– Nu…! Și pe vremea aceea era tot școală bună!

În fine, la Școala 11,  Johannis ar fi avut ceva extraordinar de văzut. Însă îmi e teamă că nu i-a arătat nimeni! Putea admira corpul profesoral care este excepțional! Garduri, piste, burlane, termopane, sunt de la sine înțeles! Doar pentru ce plătește o comunitate un primar, să se laude că a făcut un teren de sport din banii locuitorilor?!

Un cadru didactic bun se face greu și face mult de tot pentru orice loc! Din păcate, cadrele didactice au fost doar masă de manevră, doar obiecte de decor, pentru ca marii politicieni locali să-și prezinte realizările epocale: niște panouri solare și un bazin pentru apa de ploaie.

1 comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și