Cea mai mare nenorocire pentru cariera unui om politic este lipsa opoziției. Primarul Constantin Toma a reușit performanța de a nu avea opoziție, motiv pentru care a intrat în opoziție cu buzoienii.
Interzicerea participării la ședințele Consiliul Local Buzău este un gest simbolic mai mult decât unul cu efecte reale. Oricum nu participau buzoienii la un meci jucat în culise deja, iar dacă vor să participe masiv, nu-i poate opri nimeni. Totuși, împiedicarea participării spune totul despre direcția greșită în care a alunecat primarul în al doilea mandat.
Autosuficiența, tăcerea confortabilă a celor care ar trebui să-l mai tragă de mânecă, lauda celor celor cu interese financiare, dar și viclenia unora care-l vor dat jos cât mai rapid – nu-ți opri dușmanul când greșește, nu?! – au pus Buzăul la pământ.
Referendumul unirii cu Ținteștiul ar fi trebuie să-i dea de gândit lui Constantin Toma. Ei bine, nu doar că nu a înțeles că oamenii nu înghit orice și e cazul să-i consulte, pentru că de ei este plătit și pentru ei trebuie să lucreze, dar a și continuat să-i considere incapabil de dialog cu sine. Cum poate fi interpretată blocarea accesului la ședințele declarate publice prin lege?!
Dar nu doar de lege vorbim, ci de firesc! Da, e firesc să te consulți cu oamenii, e firesc să le auzi părerile. Nu-i poți trata doar ca pe o sursă la bugetul local.
De aceea zic că nu e bine deloc ceea ce se întâmplă la Buzău. Un primar lucrează pentru comunitate atunci când ține cont de părerile oamenilor, iar pentru moment Toma s-a rupt de realitate și a căzut în vraja propriei adorații, construită de presa convenabilă.
Ceai de urzică
Fascinația rostirii
Cuvant despre Cer
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
Retropelerinaje Buzoiene
