Mi-a atras atenția zilele trecute protestul chemarea unui locuitor al satului Nenciulești la protest. Nicu Ilie și-a chemat consătenii la protest pentru că reprezentanți ai Companiei de Apă Buzău au blocat accesul la un izvor, din care localnicii iau apă. Conform celor scrise de Nicu Ilie pe contul de Facebook, apele au fost captate de membrii ai comunității, care folosesc din secolul XIX apa de la acest ciuciur.
Compania de Apă Buzău s-a văzut cu afacerea încurcată și a aranjat blocarea accesului la apa de izvor, deși calitatea apei furnizate de către Companie e de proastă calitate. Nicu Ilie, printre altele scrie: În loc să monteze filtrul la apa de foraj să fie bună de băut au oprit ciuciurul că este de la mă-sa din curte.
Nu știu cum s-a rezolvat problema, însă vine ca o confirmare a tezei care mă preocupă de multă vreme: pierderea accesului liber la resurse, apa fiind resursa vitală.
Pierderea accesului la apă înseamnă pierderea unei părți importante de libertate. Compania de Apă, sau indiferent cum s-ar numi furnizorul de apă, vrea să-și impună monopolul, obligând la plată cetățeanul.
Compania de Apă trebuie să existe ca oportunitate, ca ofertă publică, nu ca obligativitate. Apa este totuși de la Dumnezeu, care o revarsă și celor buni și celor răi, și nu poate deveni bun pe care îl poate deține o companie de stat și privată.
Sunt oameni care, la un moment dat, nu-și permit să plătească costul ridicat al apei. E normal să aibă posibilitatea să o folosească direct din natură.
Una dintre marile erori ale omului modern constă în renunțarea la diferite resurse naturale.
Trec prin sate și rămân uimit cum pe mare parte dintre fântâni scrie că apa nu mai este potabilă. Explicația constă în faptul că pânza freatică a fost infestată de substanțele chimice folosite în agricultură.
Ce am câștigat noi, modernii, iubitori de cantitate, dacă am otrăvit apă să facem agricultură? Ce calitate au produsele agricole, dacă la obținerea lor sunt folosite atâtea substanțe chimice încât am otrăvit apele?
Și ne mai mirăm de ce cancerul macină tot mai tare sau stresul omului care trebuie să plătească totul, inclusiv apa pe care o bea, e tot mai mare!
În concluzie, trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne păstra sure alternative de apă și hrană. Nu e simplu, dar e vital!
Poate pare un caz izolat cazul Nenciulești. Poate pare un caz minor. Nu, nu este minor și dacă nu reacționăm la orice încercare de blocare a libertății noastre, viitorul le aparține doar lor, celor care vor să vândă ce nu este al lor!
