Facturi, facturi, facturi! Dar unde sunt facturile? Facturile sunt ghilotine. Nu vin cu lunile. Plâng românii după ele până vin, iar când ajung îngheață sângele în ei.
Românii plătesc o clasă politică gigantică. Plătesc tot felul de instituții care ar trebui să-i protejeze. Fatalmente-te însă, nu-i apără nimeni.
Toți cei plătiți spun că se lucrează, că se calculează, că se analizează, că se votează. La final, nu se întâmplă nimic.
Vine factura și începe nebunia, pentru că românul se confruntă cu absurdul. Facturile sunt de fapt executări silite. Nu au cum să nu le plătească, pentru că trebuie să trăiască la nivelul condițiilor societății actuale. Pe de alte parte nu știu de ce plătesc cât plătesc și nimeni nu-i lămurește. Nu o fac companiile – printre care sunt și companii de stat -, însă nu-i ajută nici instituțiile statului, datoare și plătite să intervină.
Factura a devenit o fatalitate. Nu știi când vine, nu știi cum vine, nu știi ce măsoară exact, dar vine , vine și omoară zile și speranțe.
Își drămuiesc românii banii, dar o factură la energie ajunge să-i dezechilibreze și să-i oblige să rupă de la gura copiilor ca să hrănească bugetul companiilor, pentru că au consumat cu câteva becuri, un frigider, o mașină de spălat, poate un televizor și un computer.
În tot acest timp clasa politică doarme, televiziunile dezbat despre Visarion Alexa, iar românii tremură de spaima imprevizibilului.
Avem contuare, trăim în societatea controlului, a sistemelor informatice și, cu toate acestea, plătim și habar nu avem cum s-a calculat ceea ce plătim, iar nebunia nu e de o zi, nu de o lună, ci de mai bine de jumătate de an și totul continuă să se întâmple în mod fatal de parcă e un cataclism natural și nu o situație creată de un grup ticălos, făcut din politicieni și oameni de afaceri care ar trebuie opriți de cei plătiți de români să-i apere și să-i reprezinte.
Blăjani – file de monografie
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
Ceai de urzică
Fascinația rostirii
Daruri cu tâlc
