Copilul este „piatra unchiulară” în zidirea unei lumi viitoare pe ruinele uneia ce apune.
Frăgezimea naturii neatinsă de patimi, spiritul lui care încă nu cunoaşte răul, generozitatea spontană, neprihănirea de crin a inimii caracterizează copilul făcând din acesta speranţa într-o lume mai bună.
Textul biblic acordă locul cuvenit copilului şi educaţiei sale. însemnătatea pe care o dă Iisus copiilor estre reflectată cel mai bine în Evanghelia Sfântului Matei. Evanghelistul povesteşte cum Mântuitorul era îmbulzit de mulţime, iar printre aceştia un părinte îşi ducea copilul să primească binecuvântarea divinului învăţător. Apostolii încercând să-1 protejeze pe învăţătorul lor de îmbulzeală 1-a îndepărtat. Iisus Hristos s-a adresat atunci apostolilor şi tuturor celor prezenţi spunându-le:
„Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi pe ei că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor” (Mtl9, 14)
însemnătatea pe care o dă Mântuitorul copiilor, în această scenă de fascinantă drăgălăşenie a devenit principiu normativ în creştinism.
Iisus Hristos are braţele deschise spre toţi copiii din lume, iar copiii se simt atraşi de o putere irezistibilă. Nimeni nu are dreptul să împiedice această atracţia, iar părinţii şi educatorii înţelepţi au datoria să cultive.
Truda educatorului adevărat nu este să-i facă pe copii asemenea celor maturi, ci să-i salveze pentru întreaga existenţă în simplitatea de spirit şi în curăţenia inimii cu care au venit pe lume. Numai cine cunoaşte copilul înţelege cât de mult s-a depărtat de puritatea cu care a venit pe lume şi simte ridicându-se din adâncul lui dorul de a redeveni copil.
Dorul de copilărie, pe care îl cântă cu insistenţă poeţii, este nostalgia după candoarea unui rai dispărut.
Dostoievski regăsea frumuseţea raiul pierdut în frăgezimea frunzelor de primăvară, în ciripitul păsărelelor şi mai ales în ochii copilului.
O generaţie nouă este o primăvară nouă, şi ea este menită sigur vestejirii dacă voim să o creştem după asemănarea noastră.
Aşa cum se poate constata din lucrarea prefaţată există un sigur mijloc de a o salva: o educaţia fundamental reformată ce îşi propune să crească copilul după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Materialul auxiliar în sprijinul activităţii instructiv educative în grădiniţă intitulat „Hristos a înviatT şi dedicat perioadei de pregătire a Sfintelor Paşti promovează o educaţie ce are la bază valori culturale şi religioase creştine. Lucrarea însumează un materialul bibliografic accesibil vârstei preşcolare şi stimulează copiii pentru dobândirea deprinderilor practice.
Folosind simboluri creştine, purificate de neopăgânismele impuse din motive comerciale (ex: iepuraşul) autoarea acestui adevărat manual de religie pentru preşcolari conduce copiii pe drumul spre înviere începând cu Duminica Floriilor.
Din modul în care a fost aleasă tema şi a fost structurat materialul se poate constata faptul că autoarea este înzestrată cu vocaţie pedagogică deosebită ce va avea ca urmare buna creştere spirituală şi fizică a copiilor.
Materialul auxiliar în sprijinul activităţii instructiv educative în grădiniţă intitulat „Hristos a înviat!” pregăteşte copiii pentru întâmpinarea celei mai mari sărbători creştine – învierea Domnului – păstrând viu în sufletele micuţilor creştini harul botezului, facându-i să trăiască şi să simtă că pentru toţi, indiferent de vârstă, Hristos a înviat!