Părintele dreptului canonic românesc

În teologia românească a veacului ce s-a încheiat, studiul teologiei româneşti a fost marcat pe lângă cele două mari personalităţi ale teologiei româneşti: Pr. Prof. Dumitru Stăniloae şi Pr. Prof. Ioan Gh. Coman de o a treia mare personalitate Pr. Prof. Liviu Stan.

Dacă tinereii teologi şi nu numai au avut ocazia să i-a cunoştinţă de personalitatea celor doi mai profesori prin intermediul unor lucrări şi studii care le omagiază opera şi chiar cu ocazia unor congrese de teologie care le – au purtat numele, personalitatea şi activitatea marelui profesor de teologie Liviu Stan mai aşteaptă încă recunoştinţa urmaşilor pentru imensa-i operă teologică – mărturia cea mai bună şi marele susţinător al valorii extraordinare a marelui teolog.

Opera marelui profesor este cel mai bun avocat al generaţiilor de teologi din totdeauna despre valoarea sa în istoria învăţământului teologic românesc. A format multe generaţii şi continuă să mai formeze prin opera sa, deoarece ne este nimeni care a dorit şi a studiat dreptul canonic şi nu a simţit influenţa operei marelui profesor în formarea sa.

Nu se poate vorbi astăzi de teologie românească şi mai ales studiul dreptului canonic, fără Livu Stan. A fost formatorul mai multor generaţii căci nu s

S-au scurs 30 de ani de la trecerea la cele veşnice şi numele profesorului Liviu Stan a început să fie tot mai puţin cunoscut în rându-l studenţilor şi absolvenţilor facultăţilor de teologie, excepţie făcând cei care s-au dedicat studierii teologiei practice.

La 1 apr. 1973, în Bucureşti se stingea din viaţă marele profesor de teologie canonică Liviu Stan.

Plecat în lumea veşniciei destul de brusc, la o vârstă la care spirtul său creator ar fi putut aduce multe alte noutăţi în domeniul cercetării teologice şi mai cu seamă în domeniul cercetării canonice, marele profesor a lăsat în urma sa un imens gol dar şi o biografie impresionantă, împletită cu o operă de o imensă valoare, cu varietate direcţii de cercetare.

Părintele Profosor Liviu Stan s-a născut într-o familie de preot  la 11 iulie 1910, în localitatea  Socet din  judeţul  Hunedoara. După absolvirea cursurilor şcolii primare în localitatea natală, a urmat absolvit studii liceale în oraşele Deva şi Lugoj în perioada anilor 1920- 1928. A urmat apoi studii universitare de teologie la Cernăuţi, obţinând titlul de licenţiat în anul 1932. În paralel cu studiile de teologie a studiat la facultatea de Drept din Cernăuţi timp de doi ani (1930 – 1932).

Fiind pasionat de ştiinţele juridice a urmat cursurile de doctorat, obţinând în anul  în 1936 titlul de doctor în teologie, la specializarea Drept bisericesc, susţinând lucrarea: Mirenii în Biserică.

Studiile din ţară au fost completate cu bogate studii înstrăinătate, urmate la universităţi de prestigiu din spaţiul ortodox dar şi din lumea catolică. A urmat studii de specializare

La Atena(1932-1934); Varşovia (1934 – 1935); Roma (1935-1936); Munchen (1936-1937).

Experienţa intelectuală acumulată pe parcursul acestor ani de studii precum dezvoltarea capacităţii de comunicare într-un număr mare de limbi străine ( germană, franceză, italiană, rusă, sârbă, polonă, cehă, greacă şi latină) au împletite cu experienţa didactică şi misionară.

Părintele profesor Liviu Stan şi-a dedicat viaţa învăţământului universitar. Şi-a început activitatea didactică în oraşul de reşedinţă al Mitropolieie Ardealului – Sibiul , în cetatea unde a păstorit Andrei Şaguna. A fost numit de către Mitropolitul Nicolae Bălan profesor suplinitor de Apologetică şi duhovnic la Academia Teologică  “Andreiană” din Sibiu, funcţionând în această calitate timp de un an de zile ( 1937- 1938). În cadrul aceleiaşi Academii Teologice a devenit din profesor la disciplina sa de specialitate – dreptul bisericesc.

Din luna decembrie a anului 1948 a fost transferat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, la catedra de Drept canonic şi Administraţie bisericească, unde a funcţionat până la pensionare (1 aug. 1972).

Pentru prodigioasa sa activitate pe plan ştiinţific, în anul 1968 a primit titlul de  “doctor honoris causa” al Facultăţii de Teologie din Tesalonic.

Pe planul activităţi de cercetare ştiinţifică, părintele prof. Liviu Stan se distinge prin numărul impresionat de lucrări publicate şi valoare acestora, precum şi prin faptul că a întemeiat o adevărată şcoală de drept canonic românească, ce a constituit un adevărat centru de studii canonice şi de formare a unor personalităţi ce au devenit cu timpul exponenţi de seamă ai învăţământului teologic universitar şi preuniversitar, ostenitori în administraţia patriarhală sau slujitori ai diasporei ortodoxe.

Direcţiile de cercetare abordate de părintele profesor Liviu Stan au fost cele mai diverse: teoria generală a dreptului; istoria dreptului românesc; izvoarele dreptului canonic; principiile de organizare a Bisericii; relaţiile Bisericii cu Statul; problema diasporei ortodoxe; problema organizării unui viitor sinod ecumenic; a relaţiilor interbisericeşti, ş.a.

Un rol important, l-a avut contribuţia sa la elaborarea Legiuirilor al Bisericii Ortodoxe Române, precum şi elaborarea indicelui canonic aflat la finalul colecţiei de legiuiri.

Opera părintelui profesor Liviu Stan se distinge prin frumuseţea stilului şi finalitatea practică. Organizarea unei materiei care de multe ori îmbracă forme abstracte şi transpunerea ei în forme atrăgătoare din punct de vedere literar este una din marele realităţi ale operei părintelui Liviu Stan.

Dint vasata sa operă amintim numai câteva repere esenţiale care dau dovadă despre preocupările marelui canonist:

Mirenii în Biserică. Studiu canonic-istoric, Sibiu, 1939, XII + 816 p.; Roma şi religiune, Sibiu, 1943;

0 novelă necunoscută a împăratului bizantin Andronic II Paleologul cel Bătrân.  Text, traducere şi comentar, în Ţnuarul XV al Academiei <<Andreiane>>”, Sibiu, 1939, p. 170-216 (.;i extras, 50 p.);

Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae al Ardealului şi principiul autonomiei bisericeşti, Sibiu, 1940,47 p.; (vezi si vol.  Omagiu I. P. S. Sale Dr. Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealului, p. 214 – 248);

Rasă şi religiune, Sibiu, 1942, IV + 152 p.;

Ontologia juris, în,,Anuarul XIX (1) al Academiei teologice “Andreiane”, Sibiu, 1943, p. 407-611 (şi extras, 203 p.);

Dreptul în gândirea românească, Braşov, 1943, 48 p.; Sfinţii români, Sibiu, 1945, 79 p.

Statutul Bisericii Ortodoxe Române, în ST, an.I, 1949, nr. 7-8, p. 638-661;

Adevărul asupra unirii religioase de la 1700, în “Ortodoxia”, an.I, 1949, nr. 4, p. 47-103 (semnat Leon Pădureanu);

Despre canonizarea sfinţilor în Biserica Ortodoxă, în “Ortodoxia”, an.II, 1950, nr. 2, p. 260 – 278;

Diaspora ortodoxă, în BOR, an. LXVIII, 1950, nr. 11 – 12, p. 603-617;

Importanţa canonică şi juridică a Sinodului al IV-lea ecumenic, în “Ortodoxia”, an. III, 1951, nr. 2-3, p.441-450;

Locurile sfinte din Orient, în “Ortodoxia”, an. IV, 1952, nr. 1, p.5-77;

Relaţiile dintre Stat şi Biserică. Studiu istorico juridic, în “Ortodoxia”, an. IV, 1952, nr. 3-4, p. 353 – 461;

Importanţa canonică şi juridică a Pravilei de la Târgovişte (1652), în ST, an. IV, 1952, nr. 9-10, p. 561-579,

Impăratul  Justinian, Sinodul V ecumenic şi papalitatea, în ST, an.  V, 1953, nr. 5-6, p. 347-364;

Indrumător canonic, în Vol. Legiunile Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1953, p.453-494;

Despre apocrisiari sau soli bisericeşti, în “Ortodoxia”, an. VI, 1954, nr. 1, p.300-338;

Probleme de ecclesiologie, în ST, an.  VI, 1954, nr. 5-6, p. 295-315;

Legislaţia bisericească şi  valoarea ei canonică, în MO, an.  VI, 1954, nr.11 – 12, p.598-617;

Succesiunea apostolică, ln ST, an.VII,1955, nr.5-6, p.305-323;

Biserică şi cult în Dreptul internaţional, în “Ortodoxia”, 1969, nr. 3-4, p. 155-163;

Codificarea an. VII, 1955, nr. 4, p. 560-592;

Biserica şi dreptuli, în MO, an.  VIII, 1956, nr. 4, p. 482-489;

Societăţile religioase în Biserica veche, în ST, an.VIll, 1956, nr. 1-2, p.109-134;

Despre autocefalie, în “Ortodoxia”, an.  VIII, 1956, nr. 3, p. 369-396;

Instituţiile de asistenţă socială  în Biserica veche, în “Ortodoxia an. IX, 1957, nr. 1, p. 94 – 118 şi nr. 2, p. 258-279;

Despre autonomia bisericeascăl, în ST, an.  X, 1958, nr. 5-6, p. 376-393;

Perspectiva canonică a relaţiilor dintre Ortodoxie şi Anglicanism, în ,,Ortodoxia”, an.  X, 1958, nr. 2, p. 287-301;

Vechile noastre pravile, în MMS, an.  XXXIV, 1959, nr. 9-10, p. 745-762;

Pravila lui Alexandreu cel Bătrân vechea autocefalie a Mitropoliei Moldovei, în MMS, an.  XXXVI, 1960, nr. 3 – 4, p. 170 – 214,

Tradiţia pravilnică a Bisericii însemnătatea şi folosul  cunoaşterii legilor după care se conduce Biserica, în ST, an XII, 1960, nr. 7-8, p. 467-483;

0 nouă Patriarhie: Biserica din Etiopia, în “Ortodoxia”, an. XII, 1960, nr. 1, p. 34-73;

Obârşia autocefaliei şi autonomiei, în MO, an.  XIll, 1961, nr. 1-4, p. 80-113;

Autocefalia  şi autonomie în Ortodoxia, în MO, an.  XIII, 1961, nr. 5,6, p. 278-316;

Pravila Sfântului Calinic. Un veac de la apariţia ei, în MO, an.  XIV, 1962, nr 3-4, p. 209-223;

Ortodoxia şi diaspora. Situaţia actuală şi poziţia canonică a diasporei ortodoxe, în “Ortodoxia”, an.  XV, 1963, nr.11 p. 3 – 38;

Premise şi perspective pentru unirea  Bisericilor,  în “Ortodoxia”, an.  XV, 1963, nr. 34, p. 621-629;

Despre “receptia” de către Biserică a hotărârilor Sinoadelor ecumenice, în ST, an XVII, 1965, nr. 7-8, p. 395-401;

Problema unui viitor sinod ocumenic şi pozitia Bisericii Ortodoxe faţă de el, în “Ortodoxia”, an. XX, 1968, nr.2, p.331-337

Expunere şi  analiză canonică a unor măsuri  de reorganizare a Bisericii catolice luate de Conciliul II Vatican, în “Ortodoxia”, an.  XX, 1968, nr. 3, p. 486-495;

Căsătoriile mixte şi ultimele măsuri Iuate de Vatican în privinţa lor, în ST, an.  XX, 1968, nr. 7 – 8, p. 487 -497;

Canonizarea sfinţilor după în văţăturas şi după rânduielile Ortodoxiei, în MO, an. XX, 1968, nr. 5-6, p. 360-368;

Poziţia laicilor în Biserica Ortodoxă, în ST, an.XX, 1968, nr.3-4, p.195-203;

Biserica cu sau fără  laici?, în “Ortodoxia”, an.  XXI, 1968, nr. 4, p.608 -616;

Desre sinodalitate, în ST, an.  XXI, 1969, nr. 3-4,p. 155-163;

Codificarea canoaneor, în ST an XXI, 1969, nr. 9-10 p.627-648,reeditată în O, an.L (1999), nr. 1-2, p.40-59.

Iconomie şi intercomuniune, în “Ortodoxia”,an.XXII, 19-70,nr. l, p. 5-19;

Har şi jurisdicţie, în ST, an.  XXII, 1970, nr. 1-2, p. 5 – 29;

Instituţie şi instituţionalizare în viaţa bisericească, în MMS, an. XLVI, 1970, nr. 3 -6, p. 241 – 257;

Pentru serbarea Sfintelor Paşti la aceeaşi dată de întreaga creştinitate, în ST, an.  XXII, 1970, nr. 5-6, p. 368-383;

Ortodoxia în zilel ecumenismului. Perspective ecumenice, în MO, an. XXII, 1970, nr. 7-8, p. 743-777;

Contribuţii şi poziţii ale teologilor români în probleme de Drept bisericesc, în ST, an.  XXIII, 1971, nr.3-4, p.149-173;

lmportanţa vechilor sinoade ecumenice şi problema unui viitor sinod ecumenic, în ST, an.  XXIV, 1972, nr. 3-4, p. 190-211

Structura primară a comunităţii creştine, în ST, an.  XXIV, 1972, nr. 9- 10, p. 674 – 683;

Despre modul de însuşire a vechilor pravile: receptare sau asimilare? în ST, an.  XXV, 1973, nr. 1-2, p. 12 – 20.

0 serie de studii au fost publicate peste hotare:

Periton themeliodon kanonikon arhon tes. Orthodoxias, extras din rev. “Theologia”, Atena, 1968, 16 p.;

Der Stellung das Laien în der Orthodoxen Kirche, extras din rev. “Kyrios” Berlin, VIII, 1/2, 1968, p. 96-105;

Das Wesen des orthoxen Kirchenrechtsgottliche Setzun, oder geschichtlich wandelbar, extras din “Kyrios”, VIII, 1968, p. 180-189;

Fur eine okumenische Theologie, extras din “Kyrios”, IX, 1969, p. 109-116;

Uber die Rezeptation Beshluss der okumenischen Synoden seitens der Kirche, extras din “Theologia”, Atena, 1969, 15 p. etc.

Alte articole, recenzii, dări de seamă în “Revista Teologică” – Sibiu, “Telegraful Român” şi alte pefiodice.  Unele din studiile sale au fost traduse în Iimbile rusă, germană, engleză, greacă şi publicate în reviste teologice de peste hotare: “Jurnal Moskovskoi Patriarhii” – Moscova, “Theologia” – Atena, “Grigorios Palamas” – Tesalonic, “Ecclisiastikos Faros” – Alexandria, “Kyrios” – Berlin, în publicaţiile Councils and the Ecumenical Movement şi Konzile und die ekumenische Bewegung Geneva.

În calitatea de conducător al cursurilor de doctorat a orientat cercetarea canonică spre cele mai variate direcţii de cercetare: izvoarele dreptului românesc; Organizarea Bisericii Ortodoxe în general şi a Bisericii Ortodoxe Române în special;

S-au împlinit anul acesta 30 de ani de la trecerea în veşnicie a marelui profesor de teologie şi încă personalitatea marelui profesor şi ar fi potrivit ca valoarea marelui profesor să fie reafirmată prin lucrări care să-i omagieze opera, aşa cum s-a întâmplat cu alţi reprezentanţi ai învăţământului teologic românesc.

Nu se poate concepe astăzi dreptul canonic fără a aminti de cel mai de seamă reprezentant al acestei discipline a teologiei practice – Pr. Prof. Liviu Stan. Personalitatea profesorului Liviu Stan şi vasta sa operă impune astăzi obligaţia teologilor şi canoniştilor de a-i aduce prinos de cinstire prin organizarea unei conferinţe internaţionale şi alcătuirea de studii care să vizeze viaţa şi opera marelui canonist.

Sale!