Un subiect generos și o tratare pe măsură

Momentul  apariţiei  lucrării  Administraţie  bisericească parohială  şi  legislaţie[1], este  de  mare  importanţă  pentru  învăţământul  teologic  românesc  precum  şi  pentru  activitatea  practică  din  parohiile  Patriarhiei  Române.

Lucrarea, uimitor  de  completă,  pune  la îndemâna ostenitorilor din învăţământul teologic şi centrele eparhiale, a  preoţilor, studenţilor  şi  elevilor  un  instrument  absolut necesar. Respectând atât cerinţele conciziunii şi orientării rapide în cuprins cât şi cele ale metodicii didactice şi expunerii elevate, lucrarea se adresează tuturor celor ce sunt implicaţi într-un fel sau în altul în viaţa Bisericii.

Voltaire spunea că ˝orice lucrare înainte de a epuiza subiectul epuizează cititorul˝. Această lucrare are darul de a epuiza subiectul fără a epuiza cititorul datorită logicii perfecte a expunerii, a limbajului precis folosit şi mai cu seamă a unei informări perfecte într-un domeniu de mare actualitate.

Administraţia, privită ca ştiinţă a organizării, conducerii, coordonării şi controlului, este o latură foarte importantă a fiecărei instituţii îmbrăcând mereu forme actuale impuse de dinamismul social.

Chiar dacă are un specific aparte, administraţia bisericească primeşte influenţele externe pe care le consideră utile bunei desfăşurări a vieţii bisericeşti.

Lucrarea receptează toate aceste aspecte, mai ales la nivelul limbajului şi al expunerii materialului.

Limbajul lucrării este unul adecvat cerinţelor actuale iar principiile mai vechi sunt îmbinate cu principii foarte moderne, născând fără să definească o nouă ştiinţă a managementului, specifică instituţiilor bisericeşti.

La nivelul prezentării şi expunerii materialului lucrarea  are meritul de a reuşi să adune să sistematizeze informaţia într-un ghid, util şi uşor de folosit în condiţiile crizei de timp cu care se confruntă societatea actuală.

Lucrarea este împărţită în trei părţi de dimensiuni inegale. Prima parte este intitulată Organizarea Administrativă a Bisericii Române. Cea de-a doua parte, de dimensiuni mai reduse, are un caracter practic şi se intitulează Legile  bisericii şi de stat după care se organizează şi administrează Biserica Ortodoxă Română iar cea de a treia parte se numeşte Exemplificare şi are un scop  desfăşurarea practicii în administraţia parohială, adresând sfatul ca o dată cu cunoştinţele teoretice să se alcătuiască un dosar cu formularele tipizate şi cu documente netipizate necesare desfăşurării activităţii instituţiilor bisericeşti.

Prima parte a lucrării începe prin a prezenta principiile canonice fundamentale de organizare şi administrare a Bisericii Ortodoxe Române ( principiul ecleziologic instituţional, principiul organic sau constituţional,principiul ierarhic, principiul sinodal, principiul iconomiei sau al pogorământului, principiul autonomiei externe, principiul loialităţii faţă de stat, principiul autocefaliei, principiul autonomiei interne, principiul nomocanonic sau pravilnic, principiu teritorial).

Scrierea continuă cu prezentarea structurii organizatorice a Bisericii Ortodoxe Române.

Este prezentată organizarea centrală cu organele sale: Sfântul Sinod, Sinodul Permanent, Adunarea Naţional Bisericească, Consiliul Naţional Bisericesc, Patriarhul, Cancelaria patriarhală, Corpul de inspecţie şi control.

După prezentarea organizării centrale şi a modului de funcţionarea celor două tipuri de instituţii unipersonale şi colegiale, autorii lucrării au prezentat organizarea locală la nivele de mitropolii şi eparhii. Sunt prezentate apoi protopopiatele, ca instituţii intermediare între parohii şi protoierii.

Lucrarea intitulată Administraţie Bisericească parohială şi legislaţie acordă un rol important structurii locale cu cea mai mică întindere dar cu cea mai mare pondere, parohia.

Parohia este prezentată sub un întreit aspect: ca unitate social religioasă, ca unitate teritorială locală şi ca unitate administrativă.

Sunt descrise apoi componenţa şi modul de funcţionare al organelor colegiale de conducere (Adunarea parohială, Consiliul parohial şi Comitetul parohial) precum şi cele unipersonale (preotul paroh şi epitropul casier).

Autorii nu s-au limitat la o simplă prezentare a organizării şi la redarea temeiurilor pe baza cărora se desfăşoară activitatea de conducere a parohiilor ci dau un adevărat ghid de îndrumarea a activităţii preotului paroh.

În îndrumarea activităţii conducătorului oficiului parohial, lucrarea trece cu multă uşurinţă de la expunerea tehnică şi concisă, specifică activităţii administrative, la cea elevată şi expusă în detaliu.

Sunt prezentate calităţile pe care trebuie să le aibă preotul paroh, munca sa administrativă şi supraîncărcarea cu sarcini, contactele personale de lucru ale parohului, caracterul de stabilitate ce o a are cel ce ocupă această funcţie, încetarea activităţii parohului precum primele măsuri administrative pe care trebuie să le întreprindă noul paroh.

Lucrarea acordă un spaţiu larg atât chestiunilor de contabilitate parohială cât şi celor de secretariat, în dorinţa formării unui stil de conducere modern a oficiului parohial, bazat pe metode moderne de analiză, previziune a activităţii la parohiei şi expunerea a documentelor emise.

Tratatul face referiri consistente şi la clerul militar şi la organizarea vieţii monahale.

Autorii nu scapă din vedere nici modul de organizare şi funcţionare instituţiile anexe ale bisericii, instituţii ce au un rol important în pregătirea clerului (instituţiile de învăţământ), în conservarea obiectelor de patrimoniu, a cărţilor şi a documentelor de arhivă (muzeele, bibliotecile, arhiva), în editarea şi tipărirea cărţilor necesare cultului şi informării teologice (Institutul Biblic şi de Misiune ortodoxă, tipografiile), în scopuri filantropice, de asigurare şi de ajutor reciproc ( Casa de pensii trecută din 1992 la Asigurările sociale de stat,  fondul misionar, fondul asigurării bunurilor bisericeşti, casele de odihnă pentru pensionari), în producerea şi distribuirea de bunuri materiale ( turnătoriile de lumânări,  depozite, ateliere, gospodării anexe).

După prezentarea modului de organizare şi funcţionare a instituţiilor bisericeşti, lucrarea abordează noţiunea de administraţie bisericească, trăsăturile ei specifice, precum şi principiile fundamentale ale administraţiei bisericeşti (principiul conducerii întregii administraţii a Bisericii de către un organ central colegial – Sfântul Sinod; principiul subordonării; principiul participării credincioşilor la realizarea administraţiei bisericeşti; principiul egalităţii în drepturi şi îndatoriri a credincioşilor; principiul conducerii colegiale sau a muncii colective; principiul canonicităţii şi legalităţii în administraţia bisericească; principiul cointeresării în activitatea organelor de administraţie bisericească).

Cu o organizare de manual, materialul este structurat astfel încât să acopere cât mai eficeinent domeniul propus spre tare. De aceea acordă o importanţă deosebită modului în care sunt deţinute şi administrate bunurile bisericeşti.

Subcapitolul intitulat: Averea sau patrimoniul Bisericii îmbină prevederile legiuirilor bisericeşti privitoare la organele de administrarea şi control a patrimoniului bisericesc, modurile de dobândire, schimbare grevare dau înstrăinare a bunurilor bisericeşti, cu cele ale legislaţiei de stat.

În completarea caracterului practic cel are acest subcapitol, autorii lucrării vin cu precizări privitoare la: răspunderi, garanţii, sancţiuni, asigurarea şi inventarierea bunurilor bisericeşti, făcând referire, de asemenea la subiectul bunurilor bisericeşti.

Partea a II a se constituie într-o expunere sistematică a legilor bisericeşti şi a celor de stat după care se conduce biserica în activitatea sa.

Această parte este foarte utilă deoarece oferă informaţii despre legile care sunt aplicabile şi în viaţa Bisericii.

Partea a III are o finalitate practică, propunând alcătuirea unui portofoliu cu toate documentele necesare desfăşurării activităţii administrative la parohii, protopopiate, eparhii şi Patriarhie.

Se poate conchide aşadar că lucrarea intitulată Administraţie  bisericească parohială  şi  legislaţie are meritul de a propune metode şi practici foarte utile administraţie parohiale, de a unifica practicile administrative acolo unde ele diferă, de a moderniza formele administrative învechite.

Opera este de o înaltă ţinută ştiinţifică, informaţională şi documentară, iar apariţia ei va da cu siguranţă rezultate deosebite în viaţa Bisericii atât la nivel instructiv educativ cât şi practic.

[1] Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan N. Floca; Prof. Dr. Sorin Joantă, Administraţie bisericească parohială şi legislaţiei, Edit. Arhiepiscopiei Ortodoxe Române, Sibiu 2001, p.208

Sale!