Buzăul este acum un oraș rănit cu intenție directă. Buzoienii sunt tot mai nervoși, pentru că orașul a ajuns un chin, un chin cumplit, cauzat de o administrație care îmi aduce tot mai mult aminte de o poezie a lui Mircea Dinescu:
Istoria parca ne duce-n burta
……………………………………………………
în polonic, în cosul pentru zdrente,
în tevile acestor triste arme
unde Nebunul isi cloceste crima
si ne omoara fiindca ne iubeste,
când ne e foame deseneaza peste,
când vine frigul aresteaza clima,
opriti Istoria-cobor la prima
opriti la statia Doamne-Fereste
Suntem și noi, la Buzău, victimele prea multului frumos. Acest frumos ar trebuie să ne acopere stresul sau imposibilitatea găsirii unui loc de parcare, prețul de licoare al apei, moartea comerțului autohton …
S-a oprit pentru mulți istoria, așa că ar fi timpul să-l dăm jos la prima! Ce ziceți, o facem?
Ceai de urzică
Recuperări istorice
Fascinația rostirii
Daruri cu tâlc
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
