Toți din generația mea au învățat la lumânare. Timp de două ore toate locuințele erau deconectate de la energie electrică. Ambițiile lui Ceaușescu au dus la acea situație, iar poporul a suferit.
Am ajuns în democrație și ce constatăm? Peste 40% dintre români nu-și pot asigura traiul zilnic, deși muncesc pe rupte. Impozitarea muncii în România este colosală, iar la aceasta se adaugă costul tot mai apăsător al utilităților în general și al energiei în special.
Părinții nu mai stau la lumânare împreună cu copii lor, ci trebuie să aleagă între a le cumpăra mâncare și a-i lăsa cu becul aprins, pentru a-și putea face lecțiile.
Suferința copiilor de azi nu mai vine din ambiția unui om, ci din lăcomia unor companii gigant, care vor să facă profituri imense, învârtind niște facturi în sedii de apartament.
Mai grav decât pe vremea lui Ceaușescu este faptul că statul actual, producător de energie cu instrumentele construite în comunism, lasă populația la mâna samsarilor.
Evident, statul ar putea oferii gratuit o parte din energia consumată de fiecare familie pentru că în felul acesta ar reașeza relațiile sociale și ar împiedica speculațiile jucătorilor actuali, dar nu o face.
Consecința o constatăm zilnic. Oamenii trăiesc cu frica zilei de mâine, deși nu ar trebui să fie așa, iar copiii, dacă nu au privilegiul de a se fi născut în casa unei familii ceva mai înstărite, sunt în mod evident defavorizați, deși, în discursurile oficiale politicienii le proiectează un viitor minunat.
Recuperări istorice
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
Cuvant despre Cer
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
