Domnul profesor Costică Podgoreanu a fost un om de foarte bună calitate. Deși octogenar, părea destul de viguros când l-am întâlnit ultima dată, în luna septembrie a a cestui an.
Totuși, o boală incurabilă, l-a doborât și i-a provocat moartea mai rapid de cât era de așteptat.
L-am cunoscut în urmă cu 25 de ani când am ajuns preot la Gherăseni. Era proaspăt pensionar, iar eu proaspăt ..absolvent.
A fost prima și una dintre cele mai frumoase confesiuni pe care le-am primit. Un profesor titrat, ca o carieră excepțională în spate, se mărturisea unui absolvent.
Nu cred că trebuie să mai amintesc despre emoția pe care am avut-o, mai mare decât a dânsului.
Dumnezeu i-a dăruit pensie lungă și înțelepciunea cumpătării. Din păcate, zilele omului sunt ca floarea câmpului …
Condoleanțe domnului profesor Mădălin Podgoreanu și întregii familii!
Ceai de urzică
Retropelerinaje Buzoiene
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
