Am citit zilele trecute un intervin cu șeful Institutului Național de Statistică. Acesta a făcut o afirmație pe cât de adevărată, pe atât de tristă. A spus că exportăm volume mari și importăm valori mari. De aici vine și deficitul comercial imens al României.
Practic, ca cea mai subdezvoltată țară, exportăm materie primă și importăm produsul finit. Vindem ieftin, Importăm scump.
Crunt!
Îmi amintesc un pasaj din istoria Angliei. Au avut un premier care a crescut taxele vamale pentru exportul de materie primă și a eliminat orice taxă pentru importul de tehnologie. A schimbat soarta țării. Parte din industria Țărilor de Jos s-a mutat în Anglia. Odată cu tehnologia s-a mutat și forța de muncă.
Practic, noi nu ne vindem pe nimic doar materia primă, ci îi vindem și pe cetățeni. Ei vor merge acolo unde, din materia primă cumpărată de la noi, vor găsi fabrici care realizează produsul finit. Au nevoie de salarii, așa că merg pe flux. Noi pierdem resurse importante materiale și resursă umană pregătită, simultan.
Statul plătește concedii maternale, școlarizarea, alocații, iar alte țări beneficiază de pe urma românilor. Evident, românii acolo unde lucrează vor plătit impozite, vor consuma, vor avea copii, vor trăi. Aici, trai pe credit pentru bunici singuri și creduli, care speră că cine-i minte mereu, nu-i va mai minți și data viitoare.
Din cele de mai sus nu trebuie să tragem concluzia că străinii sunt vinovați. Deloc. Aici, în România, chiar și cine încearcă să producă ceva este ucis de autorități și de lipsa pieței de desfacere. A avalanșă mai mare a marilor lanțuri de retail ca în România nu există în altă parte. O dată instalate, supermarketurile importă și în felul acesta micii producători dispar. Ei nu mai au piață de desfacere. Renunță și pleacă. Economia pe orizontală moare.
Dacă ar exista comercianți locali, ei ar selecționa produse din zonă și s-ar dezvolta întreaga regiune. Dar dacă tot comerțul este lăsat pe seama marilor companii multinaționale, exportul de forță de muncă și materie primă, rămân singurele activități rentabile. România aici este. Buzăul aici este, ba chiar e sus de tot!
Deci, fiecare supermarket însemnă mai multe joburi pierdute, mai mulți oameni plecați, mai puțină producție locală. La final, însemnă sărăcie, iar Buzăul o experimentează din plin.
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
Ceai de urzică
Cuvant despre Cer
Retropelerinaje Buzoiene
Recuperări istorice
