Cea mai mare minune pe care o ratăm este viața!

Pierdem de la viață ani și cerșim de la moarte o clipă, spunea Iorga, dacă-mi amintesc bine.

Ratăm zilnic întâlnirea cu viața. Niciodată nu suntem aici, azi. La tinerețe suntem mereu în viitor, la bătrânețe gândul fuge la trecut.

Avem curajul să ne întrebăm seara ce s-a ales din ziua care a trecut? Poate că avem, dar constatăm că nu am avut răgaz să iubim, să zâmbim, să ne bucurăm de cei din jur, să privim cât de minunată este viața care ne înconjoară.

Ne luptăm steril unii cu alții, trăim încrâncenat și trist, ne chinuim unii pe alții, în numele unor statute, protocoale sau ierarhii.

Învârtim niște hârtii și ne facem de treabă inutilă unii altora. Ne ținem la uși, jucând un șah al nebunilor, crezând că așa ne exprimăm autoritatea. Poate obținem și bani din toate aceste jocuri. Și, la final, ce dacă-i avem?!

Fără dubiu, în cele din urmă murim. Murim și ne pare rău pentru ce nu am trăit, pentru ce nu am iubit, pentru ce nu am văzut, deși ne stătea în față.

Lăsați totul baltă și trăiți, bucurați-vă, ajutați-vă, respectați-vă, dacă nu puteți să vă iubiți!

Nu de alta, dar viața chiar este o minune și e păcat să te rătăcești printre toate bălăriile și să nu te bucuri că trăiești și să nu înțelegi că Dumnezeu te-a făcut pentru … bucurie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și