Câteva seri cu Georgia

Nu-mi plac politicienii așa cum nu vă plac și dumneavoastră. Deși nu am făcut efectiv niciodată politică și am fugit cât am putut de ofertele politice, după experiența mea solitară de candidat independent, pe care nu o regret, am priceput că de politică ține totul. Nu ține fericirea, dar oarece stare de bunăstare și de normalitate poate și trebuie să asigure politica.

Nu! ferirea nu ține de politică! Fericirea este stare pe care o poți avea chiar și atunci când cel mai detestabil politician pune mâna pe putere.

Văd … câte odată mă îngrozesc când vă ce se întâmplă, dar evit să mai scriu. Sunt la fel de sătul și eu ca și dumneavoastră de limbuția agramată ce defilează pe banii noștri la toate televiziunile, silabisind niște vorbe goale, motiv pentru care prefer să scriu despre ce este frumos, infinit mai dens, des și hrănitor decât o analiză politică.

Cu toate acestea, din când în când mai cad în ispită, mai ales când găsesc ceva autentic, bine conturat, bine închegat.

Așa am ajuns să-mi petrec câteva seri cu Georgia, Georgia Meloni, carismatica președinte a Consiliului de Miniștrii Italian.

Italiana mea destul de aproximativă, mai potrivită pentru un dialog vesel prin magazinele de haine ale italienilor, mi-a dat de furcă, dar, în cele din urmă, am dovedit cartea.

Ei bine, Georgia are idei clare, statornice și normale. Nici nu ne dăm seama ce nevoie avem de această normalitate. Familia să fie familie. Genul să fie gen. Țara să rămână totuși a cui este. Și multe alte idei sănătoase.

Evident, nu va face minuni. Și italienii, asemenea întregului univers, vor privilegii personale și cât mai multă vacanță. Dar cred că dincolo de toate aceste dorințe, fiecare simte in sinea lui că e nevoie de oameni care au principii, le afirmă și se țin de ele.

Giorgia Meloni așa spune! Rămâne de văzut pe unde se va închide punctul de negociere cu birocrații Uniunii Europene.

În fine, dincolo de politică, cartea Io sono Giorgia – Le mie radici, le mie idee, e drăguță. Poate, totuși, e puțin cam devreme scoasă, dar cine știe … posibil să nu fi infirmată de viața personajului.