Am văzut ceva forme de protest ușoare, prin mediul electronic, contra desființării specializărilor de învățători de la liceele pedagogice. Nimic hotărât și ferm, mai ales că decizia reprezintă actul de deces al liceelor pedagogice. Au reușit să mai omoare o școală, să mai distrugă o tradiție.
Experiența destul de intensă dobândită ca inspector școlar m-a ajutat să văd cât de importantă este formarea viitorilor învățători și profesori în cadrul unor școli vocaționale, cum sunt liceele pedagogice.
Da, pedagogia este o vocație și ca orice chemare trebuie cultivată de la o vârstă cât mai fragedă. Un învățător, un profesor trebuie să fie în primul rând un pedagog, iar startul luat din liceu a creat generații reușite de cadre didactice. Întotdeauna, la clasă, s-a simțit diferența, cel puțin în primii ani de carieră, între actul didactic livrat de un normalist și cel propus de un cadru didactic care nu a pornit în drumul profesional cu un liceu pedagogic.
Am văzut profesori extraordinar de bine pregătiți, care însă nu aveau deloc talent pedagogic. De fapt nu despre talent vorbim, ci despre formarea inițială, pedagogică, pe care și-au însușit-o telegrafic și sec.
Rezultatul demersului lor? Mult sub nivelul capacității intelectuale, tocmai pentru că le lipsea o verigă din lanțul formării.
În definitiv, a fi profesor nu înseamnă doar a transmite cunoștințe, ci înseamnă să știi cum s-i faci pe elevi să și le însușească, să-i faci să iubească școala.
Ei bine, tocmai când elevii au cel mai scăzut apetit pentru școală, tocmai când setul de valori pe care școala trebuie să-l pună în conținutul fiecărui formabil e tot mai greu de pus, se desființează o specializare de tradiție, care s-a validat în decursul unui secol și mai bine.
Justificarea dată de Ministerul Educației, prin vocea secretarului de stat Sorin Ion, conform căreia în Europa nu mai sunt învățători cu studii medii, e în genul … tot Europa e vinovată și pentru asta!
Probabil, nici la noi nu mai sunt învățători cu studii medii, dar cei care au trecut prin acest tip de formare, învățători sau profesori, foști învățători, au rezultate bune, ceea ce demonstrează că desființarea liceelor pedagogice este o mare eroare.
Oricum sunt puține licee și specializări care îi mai ajută pe elevi cu ceva în traiectul lor profesional viitor, măcar tradiția învățământului liceal pedagogic trebuia păstrată.
Dar, s-a dus și aceasta și odată cu ea o întreagă istorie, tocmai acum când rezultatele școlii românești par a fi cele mai slabe din istorie.
Pe zi ce trece, cei care putem face comparație, vom ajunge să ridicăm în slăvi ideologizata școală din comunism, pentru accesibilitatea ei, pentru disciplina ei și pentru calitatea formării personalului care o deservea.
Dar, pentru că vorbeam de un reprezentant al Ministerului Educației, care a dat explicația îngropării tradiției pedagogice românești, să nu uităm că în comunism, a ajuns ministru un Mircea Malița, spre exemplu, iar după 1989 …..a ajuns cine a ajuns. Dacă școala românească mai stă încă cu fruntea sus, o face pentru că mai are oameni de vocație, oameni de viță veche în formarea lor și oameni care sunt de acord să lucreze pe bani puțini.
Deci, căderea învățământului va continua, iar viteza căderii va crește!
Buzău, 30 ian. 2023
Fascinația rostirii
Recuperări istorice
Daruri cu tâlc
Retropelerinaje Buzoiene
Ceai de urzică
Blăjani – file de monografie
