Buzăul, sârbii și Sfântul Trifon

Buzăul trece printr-un proces de pierdere a identității. Printre istoriile care se sting, este cea a sârbilor buzoieni.

Sârbii, care erau de fapt bulgari, au ajuns la Buzău în urma unor persecuții politico -religioase. S-au așezat pe lunca Buzăului, între râul care le-ar fi putut hrăni grădinile și orașul care se cerea hrănit.

Buzăul nu a fost multă vreme favorabil pe deplin formării unei comunități urbane. Era un târg, așezat la întretăiere de drumuri comerciale, în care, pe la a 1500 a fost așezat un centru episcopal, aproape de Obor și de apele Buzăului, atunci când Bucureștiul a hotărât că e bine ca organizarea bisericească să fie mai bine structurată și în teritoriu. Au fost înființate episcopii la Vâlcea și la Buzău, iar în loc de graniță, se stabilea că jurisdicția se va întinde cât va birui fiecare.

Ei bine, Episcopia și nodul comercial erau argumentele pentru care Buzăul ar fi trebuit să crească demografic, însă creștea s-a făcut greu, pentru că, fiind în calea tuturor năvălitorilor, a fost incendiat de mai multe, iar zona a fost teatru de luptă, la intervale destul de regulate.

Dar, chiar și așa, a reprezentat un punct de atracție pentru bulgarii legumicultori, pe care tradiția locală i-a numit sârbi.

Sârbii au curățat lunca râului, au acoperit-o cu pământ fertil și au început să-și practice îndeletnicirea. Au devenit repede foarte cunoscuți și, odată cu ei, piața de legume de la Buzău.

Istoria însă i-a lovit din nou când s-a făcut colectivizarea. Au mai fost dezrădăcinați o dată. Totuși, conducătorii comuniști le-au înțeles rolul de furnizori de hrană proaspătă și le-au dat în folosință câte cinci mii de metri. Nu mai erau proprietari, dar aveau unde lucra.

Era fascinant să treci printre grădinile lor, care se întindeau pe de la Sala Sporturilor până spre Biserica Sfântul Nicolae, și să faci echilibristică printre straturi de legume și canalele prin care irigau din adevăratul Iaz al Morii.

Din păcate, prin anii 80 ai secolului trecut, mare parte dintre ei au fost puternic afectați de ceea ce comuniștii numeau sistematizare urbană. Le-au fost distruse gospodăriile și demolate casele. S-au construit blocurile din zona pe care au denumit-o Dorobanți 1 și 2 .

Imaginea era dezolantă. Străzile de pământ erau pline de câini și pisici care și-au pierdut căminul împreună cu stăpânii lor, iar la blocurile unde au fost mutați, în fața geamurilor de la parter, și-au parcat calul, pe care nu se îndurau să-l abatorizeze.

Chiar și așa au continuat să lucreze pământul, până de curând, când piața lor a început să fie luată de comerțul de import, iar terenurile să devină ținta căutătorilor … imobiliari.

Tradiția și neamul lor se stinge văzând cu ochii. Sunt tot mai puțini în Piața Centrală din Buzău, acaparată și ea de comercianți și samsari.

Se sting ei și odată cu ei și tradițiile lor. Dintre tradițiile pe care sârbii le aveau, am avut ocazia să cunosc două, una necreștină și alta creștină.

Deși erau oameni credincioși, care veneau la biserică, păstrau o tradiție ce se numea Kurban. Această sărbătoare a comunității bulgarilor de la Buzău era împrumutată de la musulmanii cu care s-au intersectat în istorie. La ei poate fi întâlnită sărbătoarea Kurban Bayram, care amintește gestul de sacrificiu al Profetului Ibrahim ( Avraam, în tradiția Iudeo-creștină), cel care, pus să aleagă între dragostea pentru propriului său fiu și devoțiunea față de Allah, alege supunerea față de divinitate.

La bulgarii buzoieni, Kurban era o sărbătoare de familie, pentru care voiau să primească binecuvântarea preotului.

În vasele gigant în care făceau bulion sau zarzavat, puneau la fiert un berbec, pe care-l creșteau special. ca un semn al propriei lor pribegii, asemenea evreilor. Se adunau toți membrii familiei și mâncau din jertfa, dar numai după ce preotul le binecuvânta ofranda, în ziua de Sfinții Arhangheli. Evident, nu uitau să-i facă și preotului parte din bucuria lor culinară.

A doua sărbătoare foarte foarte frumoasă era închinată Sfântului Trifon. Își puneau cu grijă semințe în pungi și, pe 2 februarie, veneau la Biserica Gârlași – poate și la Sfântul Nicolae -, unde preotul citea Moliftele Sfântului Trifon. Dacă în Moliftele Sfântului Vasile este invocat Dumnezeu în lupta cu diavolul, în Moliftele Sfântului Trifon blestemele sunt împotriva tuturor gângăniilor care ucideau munca trudnică a legumicultorului. Aceasta era otrava sârbilor de altă dată și nu chimicalele aruncate în culturi.

Nu lipsea nimeni de la Moliftele Sfântului Trifon, iar după slujba la Biserică, împreună cu preotul, mergeau în câmp, uneori peste zăpezi, și stropeau cu agheasmă țarinile.

Și mai făceau ceva sârbii. Făceau babic. Făceau babic din carene, ceea ce astăzi nu e lucru prea des întâlnit. Carne și mult, mult ardei, afumat și uscat. Babic adevărat.

În rest, sârbii nu erau prea bisericoși. Nu făceau niciodată pomeni sâmbăta, pentru că-i așteptau piețele, iar drumurile lor duceau prin toată regiunea, Brașovul fiind una dintre piețele preferate.

Nu erau prea bisericoși, dar cu Sfântul Mucenic Trifon se înțelegeau de minune. Nu era sârb să lipsească de la Molifte, iar rezultatul l-am simțit cu toții. Sârbii ne-au ținut cu hrană bună și proaspătă, indiferent de vremuri.

2 feb. 2023

Moliftele Sfântului Trifon:

Sa stie insa preotul ca nu se cuvine sa citeasca toate jivinele aici pomenite, ci numai pe acelea care atunci fac stricaciuni in gradini, vii si holde, in momentul respectiv.

Preotul: Domnului sa ne rugam !

Credinciosii: Doamne miluieste !

Va blestem pe voi, fiarele cele de multe feluri, viermii, omizile, gandacii, lacustele, soarecii, cartitele si puricii si tot felul de muste, molii si furnici, viespi si urechelnite si tot felul de jiganii ce se tarasc pe pamant si pasari ce zboara, care aduc stricaciuni si paguba holdelor, viilor, pomilor si gra­dinilor;

Va blestem cu Dumnezeu Tatal, Cel fara de inceput, si cu Fiul Lui, Cel impreuna fara de inceput si deofiinta, si cu Duhul Lui, Cel Preasfant, Care este deofiinta cu Tatal si cu Fiul si de viata facator;

Va blestem pe voi cu intruparea Unuia-Nascut Fiul lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos, cu viata Lui de pe pamant, cea dimpreuna cu oamenii, si cu patima Lui cea mantuitoare si cu moartea Lui cea facatoare de viata si cu invierea Lui cea de a treia zi si cu inaltarea Lui la ceruri, si cu toata pur­tarea de grija cea dumnezeiasca si mantuitoare;

Va blestem pe voi cu sfintii heruvimi cei cu ochi multi si cu serafimii cei cu cate sase aripi, care zboara im­prejurul scaunului dumnezeiesc si striga: Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot; va blestem pe voi cu sfintii ingeri si cu toata puterea, cu miile de mii si cu milioanele de milioane, care cu multa frica stau inaintea slavei Domnului, ca sa nu stricati via, nici holda, nici gradina, nici pomii si nici legumele robu­lui lui Dumnezeu (N); ci duceti-va in muntii cei pustii, in copacii cei neroditori in care v-a daruit voua Dumnezeu hrana cea de toate zilele;

Va blestem pe voi cu scumpul Trup si Sange al lui Hristos, Adevaratul Dumnezeu si Mantuitorul nostru, prin Care s-a dat noua mantuire si rascumparare.

Sa nu stricati nici holda; nici via, nici gradina, nici orice pom roditor si neroditor; nici frunza legu­melor sa nu stricati din cuprinsul si locul robului lui Dumnezeu (N).
Iar de nu ma veti asculta pe mine si veti calca blestemul cu care v-am blestemat, nu va voi pedepsi eu smeritul si nevrednicul Trifon, ci Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Iacov, Care va veni sa judece viii si mortii.

Pentru aceasta, precum mai inainte v-am zis voua: duceti-va in muntii cei pustii, in copacii cei neroditori; si, de nu ma veti asculta pe mine, voi ruga pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, ca sa trimita pe ingerul Sau, care este peste fiare, si cu fier si cu plumb va va lega si va va omori, de vreme ce n-ati luat in seama bles­temul si rugaciunea mea, a smeritului Trifon; inca si pasari, fiind trimise prin rugaciunea mea, va vor manca pe voi.

Inca va blestem pe voi si cu numele cel mare scris pe piatra care nu l-a putut rabda, ci s-a topit ca ceara de fata focului. Iesiti din locurile aces­tea si va duceti in locuri neumblate si fara apa si neroditoare, cum mai inainte am zis voua. Iesiti din locul si cuprinsul robilor lui Dumnezeu, care pe mine ma cheama in ajutorul, folosirea si mantuirea lor.

Ca si intru acestea sa se slaveasca preasfantul nume al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si sa se plineasca rugaciunile si cererile smeritului Trifon. Ca lui Dumnezeu se cuvine slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și