Erori de circulație în …. Biserică

Astăzi s-a citit în Biserici încă o dată Pilda Vameșului Și Fariseului. Un text al unei confruntări teribile, în care cel drept – categoric fariseul era varianta umană bună, comparativ cu cu vameșul – din cauza orgoliului, pică prost în fața lui Dumnezeu, deși îi atrage atenția că e conform cu preceptele religiei lui.

Pică prost de tot, atât de prost încât, un vameș, un om care nu folosea statul pentru a lua de la cei mulți și a-și însuși venituri, ca astăzi,  ci împila cetățeanul direct și fura și statul cu egală pasiune, a plecat mai îndreptățit la casa sa.

Indiferent cât de des am citi Pilda vameșului și fariseului, tot ne vreme răsplătiți de Dumnezeu asemenea vameșului, deși cerem  răsplata din postura … fariseului.

Păi nu suntem noi buni, nu suntem noi drepți, nu venim noi mai mult decât alții la Biserică, nu postim noi mai mult?!

Deci, luăm haina de vameș pe noi, dar, în gândul nostru suntem încercați de convingerea că nu suntem ca toți ceilalți.

Desigur, la Biserică nu avem un instrument de măsurare a ipocriziei și nici nu cred că din ipocrizie vine dorința unor creștini de a-i corecta pe alți creștini, atunci când vin la Biserică. Totuși, se întâmplă și e deranjant pentru atmosfera liturgică și intimidant pentru novice.

Se întâmplă ca, în mijlocul unei comunități anchilozate numeric, să apără un străin, creștin dar străin de loc.

Intră sfios în Biserică și se închină la icoane. Ferească Sfântul să încalce cutuma locului, pe care evident, nu o știe. Sau poate nu știe deloc cum ar trebuie să procedeze în Biserică, pentru că merge rar, iar atunci a avut o chemare, că o poate păți.

Nu sunt rare cazurile în care se naște pentru câteva secunde o atmosferă de galerie de fotbal. Nu! Nu pe acolo! Nu săruta acolo! Nu trece pe acolo! etc.

Fiți siguri că i-a zburat gândul pios celui care a venit în suflet cu o durere, cu o așteptare, cu speranță. Unde putea să meargă, dacă nu la Biserică? Unde putea gândul lui să fie mai bine păstrat și transmis, decât în fața unei icoane de pe Iconostas?! Dar ….

Impulsul verbal al celor care … știu ce trebuie făcut, și corecția aplicată în public, prin strigare, e o mare eroare. Încălcarea unor reguli de … circulație prin Biserică nu poate constitui o greșeală atât de gravă, încât să speriem bietul om și să-l facem să vină cu trac a doua oară.

Bun, ești creștin practicant, știi și respecți ceea ce știi că trebuie făcut în Biserică. Însă, atunci când ai venit prima dată poate că nu știai. Ai răbdare că va ști și cel ce care pare rătăcit și străin de ceea ce are de făcut.

Iar dacă, totuși, crezi că e cazul să intervii, fă-o discret sau, așteaptă să se întoarcă greșitul și vei vedea că, a doua oară, simțind-se mai în largul său, va avea disponibilitate să observe ce fac alții și va circula corect prin fața icoanelor.

Eu sunt singur că cei care au atras atenția într-un mod zgomotos celor care greșesc cu ceva când participă la diferite momente liturgice, au plecat mai puțin îndreptățiți la casa lor, decât acel suflet aflat în căutare, mai puțin atent la formă și dornic să găsească fondul prezenței sale în Biserică.

Nu știu cât de mult ale legătură ceea ce am relatat mai sus cu Pilda Vameșului și Fariseului, deoarece nu despre fățărnicie este vorba, pentru că cei ce corectează, în sinea lor au intenții bune, însă, cred că o oarecare stăpânire a situație pe care o are cel ce dă lecții, seamănă cu siguranța pe sine pe care o avea fariseul. De aceea, îmi veni gândul tocmai astăzi.

Sale!