Mâine ziua lecturii. Vom vedea tot felul de personaje care ne vor povesti ce minunați cititori sunt și ne vor îndemna să le urmăm exemplul. Evident, imagine și propagandă.
Totuși, lectura este o hrană extraordinară. pe care o ratăm din cauza altor activități și o amânăm la o altă etapă din viață.
În copilărie, lectura vine ca sarcină impusă, motiv pentru care e acceptată de nevoie, dar doar în cantitățile minime. E amânată, pentru liceu, deoarece atunci ar fi mai mult timp liber decât la școala gimnazială, când elevul are un examen de admitere de trecut.
În adolescență lectura fascinează, dar școala, cu toate cerințele ei, omoară pasiunea. Nici măcar operele care se studiază și pot deveni subiecte de examen nu sunt citite, pentru că elevul e … pragmatic și învață direct comentariul. Oricum, un adolescent își dorește să citească, dar hotărăște să lase acest exercițiu pentru perioada studenției, pentru că atunci va avea mai mult timp liber. Și tot așa … până la pensie! Iar la pensie apar problemele de sănătate, care afectează pofta de lectură. Și cam așa se duce șansa noastră de a trăi și viețile altor, nu doar pe ale noastre.
Trecem pe lângă mii de cărți bune, care ne vor rămâne pe veci străine! Așa că mâine … haideți să citim și să povestim și celor din jur despre textele care ne-au căzut în mână.
Daruri cu tâlc
Retropelerinaje Buzoiene
Blăjani – file de monografie
Ceai de urzică
Recuperări istorice
Fascinația rostirii
