Cutremurător

În Buzău trăiește un tânăr om de afaceri turc, ai cărui părinți locuiesc în Hatay. A avut șansa să fie aici, în noua lui țară, atunci când a fost acel teribil ciclu de cutremure, care au ucis generații întregi. A plecat imediat după dezastru pentru a-și găsi familia și a i-a întâlnit pe toți ai casei bine . Din lista cunoștințelor nu i-a dispărut decât o singură colegă.

A putut fi mai lucid decât cei de acolo, care au trăit șocul emoțional imens, al unor mișcări seismice repetate la intervale orare scurte și cu durată apocaliptică, pe care nici specialiștii nu le-au putut prevedea și explica. După primul cutremur de la ora prânzului, turcii s-au liniștit, așteptându-se doar la ceva replici mai mici.

Nenorocirea a venit însă la nouă ore după prima haotică a pământului. Au fost de fapt trei mișcări telurice, care s-au suprapus și s-au succedat și care au dat jos aproape toate clădirile înalte.

Construcțiile cu unul sau chiar două etaje, așa cum mărturisea că este casa familie sale, s-au ținut bine și oamenii trăiesc. Restul a fost culcat la pământ, aspectul actual al orașului fiind un infern.

Au dispărut străzi, bulevarde, cartiere, tot! Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, a dat și o zăpadă care a îngreunat viața puținilor supraviețuitori.

Așa cum se întâmplă în toate țările unde se instaurează dictatura, pe lângă dezastrul natural la numărul imens de morți a contribuit și Erdogan.

Timp de trei zile, practic, nu a intervenit nimeni. Ministrul Apărării și cel de Interne au mobilizat armata, structură în care turcii au cel mai mare respect și care, prin nivelul de organizare și dotare, o vedeau salvatoare.

Președintele turc, temător să nu se repete tentativa de lovitură de stat cu care s-a confruntat cu ceva ani în urmă, i-a trimis înapoi în cazărmi.

Locuitorii din Hatay, oameni ai unor comunități etnice și religioase diferite ( sunt creștini de toate riturile, ortodocși, catolici, creștini de rit armean și siriac, dar și musulmani șiiți, suniți, aliviți), nu s-au putut ajuta unii pe alții prea mult, pentru că au fost prinși în ghearele neputinței, iar președintele statului, cu cinism, și-a făcut doar calcule personale.

15 milioane de persoane care locuiesc în zonă au fost afectate  de acest dezastru, iar amplificarea consecințelor a fost cauzată și de corupția autorităților locale, care au uzat de puterea imensă pe care o au în regimul dictatorial al lui  Recep Erdogan. Banii plătiți autorităților au reprezentant forma de ocolire a documentelor preliminare realizării construcțiilor, iar terenul slab, format din aluviuni, a contribuit la cedarea construcțiilor supradimensionate.

Și peste toate, moartea a umblat mână în mână cu puterea, care nu a intervenit coerent, la nivel central, iar la nivel local …  cine putea să intervină …

Spre exemplu, un polițist chemat în activitate, a răspuns pierdut … Mi-am pierdut copiii! Fiecare funcționar din zonă a trecut, în proporții mai mari sau mai mici, prin drame similare ….

Așa că, trei zile, aceste milioane de oameni au fost ale nimănui și s-au ruinat familii care au murit la comun, vieți care nu mai au un acoperiș deasupra capului după ani de muncă, o industrie productivă și cunoscută mai ales pentru producția alimentară îngropată.

Sigur, oameni se nasc din nou, clădiri se ridică din nou, industria se va reface rapid, politicienii vor închide cazul cu banii statului, dar durerea unor vieți care care s-au pierdut din neprevăzut, dar și din cauza ticăloșiei politice, va fi greu imposibil de șters.

Sale!