Dom’ Laie

Vreo 20 de ani a fost primar la Blăjani Dom’ Laie. Veți spune, bine, bine, nu e singurul care a stat atâția ani și apoi …. dacă tot nu mei e, dacă tot am scăpat de el pentru ce să-l mai invocăm?

Ei bine, Dom’ Laie nu poate fi ignorat pentru că la Blăjani, cât fost el primar nu a câștigat niciodată PSD -ul, deși, liderul partidului, doctorul Ion Vasile (fost Stratone) era din sat. Dar tocmai de aceea nu a câștigat niciodată alegerile, pentru că familia Stratone s-a ocupat de colectivizare, iar memoria colectivă a funcționat, chiar dacă tatăl fostului șef al PSD Buzău, a ajuns șef al Stațiunii Monteoru și nu a rămas să conducă CAP – ul.

Nu știu de unde a apărut  Dom’ Laie și nici nu-mi amintesc exact cum îl chema în buletin, dar dacă oamenii îl votau, îi știau numele, e clar. Amintiri mai clare am despre soția dânsului, femeie extrem de amabilă, la grupa căreia, la grădiniță, am fost și eu.

Dom’ Laie fusese și el cadru didactic, învățător, ori profesor de sport sau de rusă. Prin 1990 a ajuns primar și nu l-a putut nimeni da la o parte, deși cu Dom’ Laie la Blăjani nu avea nici apă, nici asfalt, nici  … nimic. Nici primarului nu-i plăcea să alerge după ele, nici doctorul Vasile nu voia să-l ajute, în speranța că la alegerile viitoare, va câștiga, în sfârșit, alegerile la Blăjani.

Satul însă a preferat un profesor de rusă, când rusa se scosese din școală, decât pe unchiul doctorului, fost activist de partid.

A fost de ajuns o dată să se așeze pe tronul local și a plecat doar când a vrut de acolo. Nu a făcut mai nimic pentru sat, dar știa să fie popular. La morți le ducea crucea, la cârciumă juca cot la cot cu săteanul, iar la alegeri se trezea și era atât de dibaci, încât îi uitau sătenii toate păcatele și nopțile petrecute prin șanțurile satului.

Spre exemplu, la un moment dat a avut un contracandidat puternic, un inginer din Sorești, un om harnic și serios. Diferență mare de calitate, iar Dom’ Laie știa. Au ajuns în turul al II -lea de scrutin. Proaspăt trezit după patru ani de mahmureală, Dom’ Laie a găsit soluția câștigătoare. El era din Blăjani, contracandidatul din Sorești. Satul Blăjani era mai mai mare, satul Sorești mai mic, satul Sorești mai departe de Buzău, satul Sorești mai aproape …. Așa că … a luat-o din casă în casă și le-a spus sătenilor din Blăjani, că în cazul unei victorii a contracandidatului, se va muta primăria la Sorești. Au iești la vot oamenii să-și țină primăria pe loc, așa că, cei din Blăjani, mai mulți la număr, l-au mai pus încă o dată primar.

Și tot așa strategii electorale a avut. Altă dată, după Legea reîmproprietăririi, le-a spus că el le-a mai pus ceva în plus și că le-a restituit terenul, dar dacă vine altul … e posibil să vadă și să-l ia. Și tot așa.

Deci, așa a deschis ochii democrația la Blăjani și așa a mers ia după 1990. Cel puțin primele alegeri au fost de pomină. Partide multe, entuziasm pe măsură, oameni întorși în sat, toți dornici să se implice. După o zi de vot, primarul, Dom’ Laie, organizatorul alegerilor, i-a chemat pe toți care reprezentau partidele și erau pe locul 1 pe lista de candidați. Au tras o beție zdravănă și au lăsat urna cu treaba ei. După bucuria alegerilor, fără să mai caute cine știe ce cusur prin urnă, fiecare partid a avut câte un consilier, iar primarul doi. A fost o victorie generală și un început de democrație promițător la Blăjani.

Dom’ Laie nu mai e. Nu mai e deloc. Om înalt, slab, oarecum taciturn, cu un mod de comunicare ușor telegrafic, a fost convins să devină vioara a doua și și-a lăsat un urmaș, care a răzbunat suferința doctorului Vasile și, după un mandat, cu arme și bagaje, a zburat la PSD, iar de atunci tot PSD e la Blăjani.

Sale!