Recunosc, m-am simțit bine astăzi când am văzut furnicarul care lucrează în județul Buzău, la autostrada spre Moldova. Am trecut spre Vintileanca, se lucra. Am trecut pe la Vadu Pașii, asemenea, am trecut spre Valea Râmnicului, agitație mare, la Râmnicelul era o goană nebună a camioanelor.
Nu am mai văzut atâta mișcare de pe vremea cealaltă, doar că atunci se lucra de multe ori foarte chinuit și prost.
Mandatele președintelui Johannis ar putea să fie încununate de ameliorarea problemelor de transport terestru, care chinuie de mult România. Mii de oameni au murit pe șoselele României din cauza infrastructurii precare, iar țara, per total, a pierdut enorm.
M-a mai bucurat să văd că firma care lucrează este românească. Nu e vorba de patriotism local, ci de faptul că profitul rămâne aici, în țară, iar Umbrărescu, deși înțeleg că are ceva probleme de sănătate, și-a asumat lucrarea. A făcut destul de multe lucruri bune acest român. Aș aminti, printre altele, spitalul de la Podul Turcului, spital care deja are un renume.
Deci, se mai întâmplă și lucruri bune în România, în vremuri care nu sunt tocmai simple, în care defilarea zilnică la televizor a unor personaje sinistre, enervează. Cu toate acestea, pe lângă efortul diplomatic de a asigura stabilitate, faptul că se construiesc autostrăzi este semn că mergem înainte, în ciuda unei politici interne precare.
Nu știu cât din investiția în infrastructură reprezintă credite, însă, spre deosebire de alte împrumuturi, banii din aceste lucrări se vor regăsi în industrie, doar în câțiva ani.