Am iești de mult timp din sfera dezbaterilor publice, deși, de multe ori duc dorul întâlnirii unor oameni care au marcat timpul prin care am trecut. Nicolae Manolescu este unul dintre ei. L-am revăzut la alegerile de la USR. 83 de ani! Impecabil. Ținută impecabilă, discurs impecabil, minte brici. 83 de ani!, nimic avariat. Nimic depășit.
Ei bine, ascultându-l cum trecea în discursul său ca un pianist prin toate gamele, de la literatură, la politică, la educație, la … tot, mă gândeam … ce mult s-a deteriorat scena politică actuală, lipsită de asemenea minți.
Deci, Nicolae Manolescu, în loc să mă lămurească, m-a pus pe gânduri! Ce se întâmplă cu România fraților? Unde au dispărut valorile? De ce stau ascunse? De ce nu fac un pas în față să ne lumineze?
Diferența între cei care sunt astăzi pe scenă și cei care au fost cu câțiva ani în urmă este imensă. Manolescu a fost candidat la alegerile prezidențiale, a fost senator, a fost ambasador UNESCO, este academician și, probabil, succesor al lui Eugen Simion. Da, acest om a făcut politică.
E jale, dragilor! E jale că locul unui ca Manolescu este ocupat astăzi de cine știe ce impostor, care, incapabil să-și lumineze propria minte, nu va reuși să aducă lumină nici țării.
Ceai de urzică
Cuvant despre Cer
Retropelerinaje Buzoiene
Fascinația rostirii
Recuperări istorice
Daruri cu tâlc
