E tot mai greu de găsit picior de copil prin satele buzoiene. Nici la oraș nu este grozav, dacă ne uităm pe date, având în vedere că Buzăul se află în vârful căderii demografice. Dar, la sate, situația este critică, de-a dreptul.
Cu toate acestea, ici-colo mai vezi copii, iar unii dintre ei, foarte puțini, mai știu să se joace. Ies cu ochii din telefoane și se bucură de natura din jur.
Azi, dincolo de Valea Caprei, la ieșire spre Lapoș, doi năzdrăvani, David și Ștefi, se jucau ca pe vremea noastră. Urcau un deal și coborau târâș, pe un sac de rafie, un sac de furaje, și rezolvau în felul acesta lipsa toboganului.
Creți-mă, nu am văzut de mult copii atât de fericiți. Iradiau de fericire și de sănătate. Frumoși foc, cu obrajii rumeni, cei doi ne-au făcut și nouă o demonstrație.
E drept, pantalonașii lor nu erau la fel de … fericiți și cred că nici părinții nu vor fi când vor vedea câta au de scuturat.
Dar, dragi părinți, dacă din întâmplare ajunge la dumneavoastră acest text, vă rog să mă sunați și rezolvăm, cumva, problema hainelor uzate, dar nu-i certați pe cei mici. Chiar știu să se bucure de copilărie.
Despre bucuria lor, aici: https://youtu.be/hfNSrcvyN9Q
Blăjani – file de monografie
Retropelerinaje Buzoiene
Daruri cu tâlc
Recuperări istorice
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
