Nu a fost niciodată o competiție reală între credință și știință, pentru că sunt două domenii care se raportează la forme de cunoaștere diferite. Da, au existat dezbateri. Unele au încercat fără sens să le pună în colaborare, iar alții, au dorit, cu sens, să arate că știința fără morală este extrem de periculoasă.
Acum, când se vorbește tot mai mult de inteligența artificială, găsesc teologia tot mai utilă. Oricâte sisteme ar crea mintea omenească, sufletul nu poate fi decât creația lui Dumnezeu.
Vom avea baze de date, vom avea roboți inteligenți care vor putea prelua tot felul de activități, însă omul, în toată complexitatea lui, nu va putea fi imitat niciodată. De aceea, credința e la fel de importantă pentru sensul nostru pe pământ, ca întotdeauna. Ba cred că va și mai mult valorizată în viitor, când omul obosit de atâta materie, scanat până la ultima moleculă, descoperit fără rest în fața mijloacelor de investigație, va constata iară și iară că izvorul existenței, farmecul vieții, misterul ei, rămâne străin aparatelor de tot felul, iar el rămâne o carte pe care o poate citi doar Dumnezeu.
Deci, cei care vă temeți că prea multa știință va distruge credința în Dumnezeu, fiți pe pace. Folosiți știința și păstrați-vă credința. Prin credință răzbești acolo unde știința nu ajunge. Prin credință cunoști ceea ce știința nu va putea niciodată să-ți dea. Prin credință, comunici cu Dumnezeu, despre tine, despre grijile tale, despre speranțele tale, despre sufletul tău. Roboții? Au treaba lor! Tu însă, ești mai presus decât orice creație omenească, pentru că ai ieșit din mâna lui Dumnezeu. Deci, fără angoasă, fără teamă, înainte! Dumnezeu este cu tine! Nu-ți pierde niciodată speranță!
Ceai de urzică
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Recuperări istorice
Retropelerinaje Buzoiene
Blăjani – file de monografie
