Blăjani – aspecte climatice

Clima reprezintă starea medie multianuală a elementelor meteorologice dintr-un spaţiu, în timp ce vremea se referă la starea fizică a atmosferei într-un anumit loc şi la un moment dat.

Atât vremea cât şi clima, prin manifestările şi consecinţele lor pozitive, dar şi negative au prezentat un interes deosebit pentru oameni şi activitatea lor. În funcţie de acestea, omul şi-a organizat şi amenajat spaţiul său de locuit, şi-a asigurat starea de confort şi sănătate şi şi-a desfăşurat activităţile economice de agricultură, transporturi, construcţii şi altele.

Comuna Blăjani, conform regionării climatice şi topoclimatice a României se încadrează în ţinutul climatului de dealuri şi podişuri joase cu altitudine de 300-500 m, subtipul Subcarpaţilor şi podişul Moldovei, districtul de pădure, topoclimatul complex al dealurilor şi depresiunilor Subcarpaţilor de Curbură.

În funcţie de factorii climatici generali, zona se înscrie într-un climat temperat continental cu influenţe est-europene (nuanţă de ariditate).

(Geografia tipică a României, Vol. I, 1983, p.280)

Având în vedere suprafaţa relativ mică a comunei aşezarea şi relieful său cu o densitate mare a fragmentării, dar fără diferenţieri foarte mari de altitudine, clima acesteia depinde mai puţin de factorii locali şi mai mult de factorii genetici generali care sunt: radiaţa solară, circulaţia generată a atmosferei şi suprafaţa soliacentă activă.

Radiaţia globală în zona Subcarpaţilor Curburii realizează valori de 120-122,5 Kcal/cm2/an fiind cu 5 Kcal/cm2/an mai mică faţă de cea de câmpie şi cu 10 Kcal/cm2/an mai mare faţă de de cea din zona de munte.

Factorii dinamici în cadrul judeţului Buzău şi zona Blăjani se prezintă astfel:

• Prezenţa unor deplasări orizontale frecvente de aer temperat oceanic din vest şi nord-vest, care asigură precipitaţii şi valori termice moderate, uneori mai ales la sfârşitul iernii şi primăvara devreme, aerul oceanic din est şi din nord- vest trece barajul nemţilor şi se transformă în foehn încălzindu-se şi devenind mai uscat, fapt care determină temperaturi mai ridicate şi diminuarea fenomenelor de îngheţ, chiciură şi polei.
• Deplasări frecvente de mase de aer temperat-continetal din sectorul estic şi nord-estic, deplasări relativ rare de aer arctic din nord- bate crivăţul, vânt rece şi uscat din direcţia nord-est şi determină geruri mari, îngheţuri intense, polei uneori viscole puternice cu viteza de 100-200 km/oră, troienind zăpada, îngheţând solul şi degradând culturile.
• Pătrunderi mai puţin frecvente ale aerului tropical din sud. Sud-vest şi sud-est, care asigură transportul de căldură din regionalele tropicale şi în perioada rece a anului determină ierni blânde şi cu precipitaţii, iar vara – vreme frumoasă, deosebit de călduroasă şi secetoasă.
• În perioada de vară un vânt local Munteanul, bate dinspre munţii Buzăului spre Bărăganul de Nord şi Central, pe direcţia nord-vest, sud-est şi produce ploi torenţiale uneori însoţite de grindină cu dimensiuni apreciabile ce determină pagube însemnate viilor şi celorlalte culturi.

Suprafaţa subiacentă activă – reprezintă suprafaţa terestră cu toate particularităţile ei, relief, vegetaţie, soluri, etc. însoţite sau nu de activitatea omului.

Dintre toate relieful are cel mai mare rol, de aici şi determinarea de climat de dealuri şi încălzirea foehnică a maselor de aer prezente aici. Fragmentarea şi energia mare a reliefului determină deosebiri termice în versanţii expuşi Soarelui şi cei din umbră dar şi între versanţii estici şi cei vestici care se încălzesc în perioade diferite.

Vegetaţia generează particularităţi climatice şi topoclimatice diferite în raport cu gradul de acoperire şi dimensiuni.pădurea crează un regim termic moderat, umezeală mai mare a aerului, calm atmosferic, iar pentru zonele din jurul constrastelor termice, aduce ploaia.

Solul prin culoarea sa, prin prezenţa sau absenţa stratului de zăpadă, prin ….gradul de absorbţie sau reflectare a radiaţiei.

Particularităţile principalelor elemente climatice

Întrucât pe raza acestei localităţi nu s-au făcut şi nu se fac înregistrări meteorologice prin staţii, am apelat la înregistrările staşiilor Buzău şi Râmnicu Sărat sau chiar la cele ale Staţionarului Aldeni care dau valori după cum urmează:

• Temperatura medie anuală prezintă valori de la 10,5 °C la Buzău, Râmnicu Sărat, iar la staţionara Aldeni 10°C, în unele….se apreciază că în Subcarpaţii de Curbură datorită foehnului, temperatura medie anuală poate avea valori mai mari cu 1-2°C.
• Temperatura medie a lunii celei mai calde – IULIE – este 22,1°C la Buzău, 22,5°C la Râmnicu Sărat şi 22°C în Atlasul geografic.
• Temperatura medie a lunii celei mai reci – IANUARIE – este la Buzău de -2,4°C, la Râmnicu Sărat de -2,8°C, iar în Atal de -2°C.
• Amplitudinea termică este de 23-24°C după înregistrările de mai sus. Durata medie anuală. Durata medie anuală a intervalului cu temperaturi medii zilnică mai mari decât zero este de 300 zile, iar temperaturile pozitive extreme au foat de 39,6°C la Buzău (10 august 1951) şi 39°C în aceeaşi zi la Râmnic.
• Minimele absolută au fost la Buzău de -29,6°C (24 ianuarie 1942), -26,2°C (11 ianuarie 1940) la Râmnicu Sărat. De regulă cele mai frecvente maxime absolute sau înregistrate în a două parte a lunii august, iar cele mai frecvente minime absolute între 16-31 ianuarie şi mai rar în prima parte a lunii februarie.

Temperatura la suprafaţa solului

În ianuarie temperatura la suprafaţa solului este cu 1-2°C mai mică decât în aer, deci în majoritatea regiunilor deluroase şi de podiş, temperaturile sunt mai mici de -4°C, în februarie temberatura începe să crească, în luna martie toate mediile lunare sunt pozitive, iar în aprilie se produce saltul termic, valorile sunt aproape duble, în iulie sunt de 24-25°C, (Geografia fizică, Vol.I, 1983, p.217) din luna august temperatura începe să scadă cu 1-2°C, în octombrie se produce saltul termic de toamnă, când temperatura scade cel mai mult (cu 6-8°C), iar în decembrie toate mediile devin negative.

Temperatura maximă absolută pe suprafaţa solului (în perioada 1961-1875) a fost între 60°C şi 69°C, temperaturile maxime lunare au valori mai mari de 40°C din martie până în octombrie inclusiv, iar din luna mai până în august pot atinge şi depăşi 60°C. (idem, p.221)

Evoluţia temperaturilor la suprafaţa solului prezintă importanţă deosebită pentru diferitele culturi agricole.

Proprietăţile atmosferice

Conform datelor oferite de enciclopedia geografică (p.327), Atlasul României şi V. Suditu, Cernăteşti, File de monografie, proprietăţile atmosferice în această zonă prezintă următoarele valori:

• Cantitatea medie anuală de precipitaţii la Buzău este de 512,1mm la Râmnicu Sărat de 562,4, iar la Cernăteşti şi Blăjani după Atlas este de 550-600mm din care în sezonul rece 200-250mm, iar în sezonul cald 350-400mm, izolată la 600mm (din Atlas) trece şi prin zona Blăjani.
• Cantităţile medii lunare cele mai mari cad în luna iunie la Buzău 80,0mm şi 82,5mm la Râmnicu Sărat
• Cantităţile medii lunare cele mai mici cad în martie la Buzău 25,6 mm, iar la Râmnicu Sărat 29,2mm.
• Cantităţile maxime căzute în 24 de ore au fost de 78,4mm la Buzău (16 iunie 1948) de 89,9 mm la Râmnicu Sărat (14 martie 1897) şi 200,3mm la Valea Părului, comuna Beceni (18 iulie 1951, Atlas Pl.m-5)
• Numărul zilelor cu precipitaţii este de 110-120 zile, grosimea stratului de zăpadă atinge 6,8cm în decada a doua din ianuarie, iar durata medie a stratului de zăpadă este de 36,8 zile la Buzău şi de 50-62,5 zile l Aldeni-Staţionar, cele mai mari cantităţi de precipitaţii s-au înregistrat în anii cu predominarea activităţii ciclonice şi frontale pe întreg teritoriul ţării sau numai în unele regiuni cum a fost cazul anilor 1897 şi 1912 în regiunile subcarpatice cu 1300 şi 1600mm, iar cele mai mici cantităţi anuale s-au înregistrat în anii cu o circulaţie predominant anticiclonală cu …ale aerului cald tropical sau continental ca în anii 1896-1907 şi mai ales în 1945-1946.

Perioade deficitare cu precipitaţii sub media multianuală au fost în: 1903-1905, 1945-1946, 1950-1953.

La Staţionarul Aldeni pe o perioadă de 10 ani (1978-1987), anul cel mai umed a fost 1980 cu 765,1mm, iar după aceastăperioadă de 10 ani probabil şi 2005. Cel mai sărac în precipitaţii au fost 1985 cu 248,6mm şi 1987 cu 250mm.

Diverse fenomene şi procese meteorologice

1. Primul îngheţ de toamnă în regiunile deluroase se produce în intervalul 11-21 noiembrie, iar ultimul îngheţ de primăvară înainte de 1 aprilie, faţă de aceste date medii primele îngheţuri de sol se pot produce ca dată medie cu una până la trei săptămâni mai devreme, iar ultimul îngheţ de primăvară cu 15-20 zile mai târziu de 1 aprilie.
2. Bruma, în regiunile deluroase ca şi în cazul Blăjani, brumele sunt mai întârziate (21 octombrie-1 noiembrie) şi dispar mai timpuriu (1-11 aprilie), cele mai timpurii şi cele mai târzii brume se produc cu 10-20 zile mai devreme şi respectiv mai târziu – un caz aparte a fost în noaptea de 20-21 mai 1952 când o brumă foarte puternică a distrus culturile de fasole şi porumb, de la Blăjani.
3. Chiciura şi poleiul – intervalul favorabil pentru….1 octombrie-1 mai, iar cel pentru polei 1 noiembrie-31 martie, cele mai timpurii depuneri de chiciură (1 caz la 10 ani) se produce în octombrie, iar cele mai târziu (1-3 cazuri în 10 ani) în aprilie.
4. Ninsori, viscol, strat de zăpadă. Data medie de producere a primelor ninsori corespunde cu data când temperatura medie zilnică scade sub 2-3°C, iar a ultimei ninsori cu data când temperatura trece peste 5°C, numărul mediu anual de zile cu ninsoare este de 20-30 zile în zonele deluroase. Stratul de zăpadă apare ca dată medie cu circa 2 săptămâni mai târziu decât data de producere a primelor ninsori şi dispare cam tot cu atât mai devreme comparativ cu data medie a ultimei ninsori. (Clima R.P.R., Vol. I, 1962)
5. Ceaţa. În timpul anului ceaţa este mai freventă iarna în regiunile de câmpie şi deluroase, iar vara foarte rar, uneori în iulie sau august, sunt posibile 40-50 de zile cu ceaţă.
6. Grindina. Cade pe fâşii de teren înguste, în timpul anului este posibilă din aprilie până în septembrie, în câmpie şi din martie până în octombrie în cele de deal şi podiş, în timpul zilei frecvenţa cea mai mare este după amiază, dar este posibilă şi dimineaţa şi chiar noaptea, durata lor este de 1-5 minute în câmpie şi ceva mai mare la deal şi este invers proporţională cu dimensiunile grindinei. Din informaţii rezultă că grindina la Blăjani se repetă la 4-5 ani provocând pagube însemnate.
7. Seceta se caracterizează prin scăderea precipitaţiilor sub nivelul mediu şi crearea unei defect de umezeală în aer şi sol determinând secetă atmosferică, secetă …(cu scăderea apei din sol) şi secetă agricolă care poate duce la pierderea totală a culturilor. În cursul anului cele mai frecvente perioade de uscăciune s-au produs iarna (ianuarie-februarie), apoi vara (iunie-iulie), iar cele mai frecvente perioade de secetă s-au produs la sfârşitul verii şi începutul toamnei (august-septembrie) urmate de cele de toamnă (noiembrie-decembrie) şi cele de primăvară (martie-aprilie), seceta apare după 10-12 zile fără…cele mai mari secete s-au produs în anii: 1585, 1719,m 1793, 1882, 1889, 1894, 1896, 1904, 1907, 1929, 1930, 1945, 1946, 1947, 1983, 1982-1986, 2000.

Clima şi agricultura

Energia solară sub formă de lumină şi căldură şi precipitaţiile atmosferice (precum şi stratul de zăpadă) sub formă de umezeală au un rol hotărâtor pentru producţia agricolă. Nevoia de căldură este legată fiziologic de anumite faze fenologice ca germinarea, încolţirea, răsărirea, formarea paiului, înflorirea, coacerea şi maturitatea deplină, pentru parcurgerea fiecăruia trebuie să se realizeze o anumită temperatură (optim termică). În cazul grâului de toamnă optimul termic pentru însămânţare este 19°C, pentru germinare şi răsărire este de 12-20°C, pentru …de 8-10°C, pentru înflorire de 14-18°C, pentru polenizare şi fecundare de 16-20°C, pentru coacere în lapte de 18-20°C, iar pentru maturitate deplină de 20°C (O.Berbecel, O.Neacşa, 1966); în cazul porumbului, optimul termic pentru semănat este de 8-10°C, pentru germinare de 10-14°C, pentru formarea…. de 20-22°C, pentru înflorire de 20-25°C, iar pentru maturitate de 25°C.

Cantitatea insuficientă de căldură întârzie parcurgerea fiecărei fenofaze, iar la o temperatură de sub 6°C grâul, orzul, secara nu mai vegetează, de asemenea porumbul şi meiul sub 16°C.

Grâul de toamnă nu rezistă la temperatură de sub -20°C şi nici peste 45°C, viţa de vie la temperaturi de sub -15°C şi peste 45°C, cartoful la temperaturi de sub 0°C şi peste 35°C, floarea soarelui sub -2°C şi peste 40°C, porumbul sub 0°C şi peste 45°C. (D. Teaci, 1970, 1980)

Pe lângă optimul termic, un rol însemnat revine cantităţii totale de căldură acumulată în perioada de vegetaţie. Astfel, grâul de toamnă are nevoie de 2500-3000°C (din temepraturi medii zilnice mai mari de 6°C), care se realizeză în 270-280 zile, pentru porum, de 2000-2800°C (provenită din suma temeraturii medii zilnice mai mari de 10°C) realizată în 100-150 zile.

Optimul de apă pentru răsărirea uniformă şi înrădăcinarea plantei este de 20-35mm, mai jos de această cantitate fenomenul este îngreunat (după D. Teaci, 1970, 1980), cantitatea optimă de apă din perioada de vegetaţie pentru porumb şi floarea soarelui este de 600mm, pentru grâu, cartofi, pomi fructiferi de 700mm, pentru viţă de vie de 400mm, diferit repartizată în cadrul perioadei de vegetaţie, atât datorită necesităţilor plantelor faţă de apă cât şi datorită proceselor de evapotranspiraţie. (St. Apetroaei şi colaboratorii, 1969)

În condiţiile unor ani normali din punct de vedere climatic, se poate afirma că pe teritoriul comunal, se întrunesc condiţii favorabile de umezeală şi căldură pentru dezvoltarea culturilor agricole, a viţei de vie şi pomilor fructiferi.

Caracteristicile celor două topoclimate complexe:

(Atlas – România, IV – 6)

Monografia Comunei Blăjani, Editura Omega 

Sale!