Blăjani – note despre fauna zonei

Distribuţia spaţială a faunei este strâns legată, în primul rând, de clima şi vegetaţia care-i conferă condiţiile optime de viaţă, mediul de viaţă şi hrana necesară. În funcţie de acestea şi de provenienţă se apreciază că teritoriul comunal se află situat în zona de interferenţă dintre provincia dacică şi cea pontică (după R. Călinescu, 1969) cu o faună caracteristică pădurile de stejar ce se întrepătrunde cu elemente faunistice de stepă şi silvostepă şi unele elemente submediteraneene. După Dr. C. Drugescu, 1989, Subcarpaţii din judeţul Buzău fac parte din provincia dacică care reprezintă unitatea cea mai de sud-est a supra-provinciei Central-europene. Această ….în mare parte prezenţa masivă a elementelor europene, central-europene şi euro-siberiene, dar şi existenţa pe rama exterioară a unor specii sudice şi estice.

Mediile de viaţă din această zonă sunt pajiştile şi pădurile de stejar precum şi terenurile agricole, animalele trecând frecvent dintr-o zonă în alta.

Mamiferele cele mai cunoscute în pădurile de stejar, care constituie un biotop cu condiţii optime de viaţă, sunt: căprioara (Capreolus capreolus) şi mistreţul (sus scrofa) care trăiesc de regulă în pădure, dar trec uşor în păşune şi în spaţiul culturilor agricole din apropiere.

Acestora li se adaugă viezurele, bursucul (Meles meles) şi ariciul (Erinaceus europaeus), precum şi vulpea (Vulpes vulpes), lupul (Canis lupus) şi pisica sălbatică (Felis silvestris), care apar destul de rar, nevăstuica (……) şi dihorul (Mustela speciae) se apropie deseori de sat afectând efectivele de păsări domestice, cârtiţa (Talpa europaea) un alt mamifer de nevăzut, care lasă la orice pas la marginea pădurii pe păşune şi în grădini numeroase muşuroaie de pământ afânat, este socotită drept un maestru incontestabil al metrourilor în labirint prin care nici chiar nevăstuica subţirică şi elastică nu-şi poate descoperi prada.

Din zona de stepă şi silvostepă au pătruns aici rozătoarele: iepurele (….) cel mai important din punct de vedere cinetic, popândăul (Citellus citellus), hârciogul ….. (Cricetus cricetus), şoarecele de câmp (Apodemus agrarius) şi şoarecele de pădure (Apodemus silvaticus). O situaţie aparte o are liliacul (Plecotus auritus şi Nyctalus noctula) care este un mamifer insectivor, asemănător cu şoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare şi au coadă, trăieşte în locuri întunecate şi iese numai noaptea.

Din grupa păsărilor amintim: cucul (Cuculus canorus) pasăre cântătoare, care îşi depune ouăle în cuiburi străine, mierla (Turdus merula) pasăre cântătoare cu cioc galben şi cu pene negre, pasăre migratoare, piţigoiul (Parus major) pasăre mică şi vioaie cu pene negre pe piept, albastre-cenuşii pe spate, galbene pe pântece (o singură pereche de piţigoi care aduc în cuib pentru puii lor aproximativ 300 de omizi pe oră) (Tudor Opriş, 1974). La fel de folositoare sunt şi ciocănitoarele de pădure (Dendrocopos major), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoarea mică (Dendrocopos minor) şi ţicleanul, ţicleta (Sitta europaea) pasăre insectivoră care circulă în spirală pe trunchiul arborilor mai totdeauna cu capul în jos, pupăza (Upupa epops) moţata, prigoarea (Merops apiaster) viu colorată, trăieşte pe malurile lutoase şi este migratoare, privighetoarea (Luscinia) călătoare, turturica (Streptopelia turtur) pasăre călătoare asemănătoare porumbelului, brună-roşcată pe spate şi cu pete negre mărginite, guguştucul (Streptopelia decaocto)….., graurul (Sturnus Vulgaris) migrator.

În zona păşunilor, culturilor, aşezărilor omeneşti se întâlnesc potârnichea (Perdix perdix), prepeliţa (Coturnix coturnix) migratoare, ciocârlanul (Galerida cristata), cristeil (Crex crex) pasăre călătoare, vrabia de casă (Passer domesticus), rândunica (Hirunda rustica) migratoare, lăstunul de casă (Delichon urbica) migratoare, stăncuţa (Caloeus monedula) mai mică decât cioara, cioara (Corvus).

Dintre răpitoare îşi fac rondul pe deasupra zonei eretele (Falco ……), şoimul rândunelelor (Faleo subbutea), vân….. de seară (Falco perspertinus) care se hrăneşte mai mult cu insecte şi rozătoare, are obiceiul de a bate foarte des din aripi, apărut dă impresia că stă pe loc, cucuveaua (Glancidoum passerinum) şi coţofana-catagaţa (Pica pica) care fură chiar şi puii păsărilor de curte.

Din grupa păsărilor, aproape jumătate dintre ele părăsesc teritoriul pe o perioadă mai mare sau mai mică de timp. Această situaţie este specifică mediilor puternic modificate de către om.

Reptilele cele mai des întâlnite sunt guşterii (Lacerta viridis meridianalis) ce prinde multe insecte, şopârla de câmp (Lacerta agilis) atunci când este atacată de un duşman îşi lasă în mod reflex coada în gura prădătorului, o nouă coadă va creşte lent în 1-2 ani, broaşte (Pelobates fuscus), şerpii de pădure (Coronella….), şerpii de casă (Natrix) neveninoşi se întâlnesc destul de rar.

Sunt prezente şi elemente submediteraneene ca scorpionul (Euscorpius carpaticus – vezi harta, p.85, R……, 1969), guguştiucul venit din Peninsula Balcanică, 1933, ciocănitoarea bale….., rândunica roşcată, termitele, ş.a.

În fauna dăunătoarelor de culturi şi livezi se întâlnesc gândacul de colorado (Leptinotossa decemlinesta), păduchiele cenuşiu al verzii (Brevicorine brassicae), …..verzii (Peris brassicae), gărgăriţa cepei (Centorrhynchus suturalis), păduchele verde al mărului (Aphis pomi), gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus ponorum), viermele merilor (Carpocapsa pononella), păduchele lânos (Eriosema lonigerum), păduchele negru al cireşului (Mizus cerasi), păduchele ţestos al prunului (Eubecanium carni), păduchele de San Jose (Quadrosipidiatus perniciosus) şi li…..(Deroceras laevis şi reticulatum). Astfel de insecte sunt consumate de păsări care sunt:  sticletele, silvia cu cap sur, muşcarul mic (Ficedula parva), muşcarul negru (Ficedula hipoleuca), …., piţigoiul de livadă, ciocănitoarea mare.

Şi aici activitatea umană a determinat modificări importante în fauna zonei. Astfel, prin reducerea suprafeţelor de pădure şi prezenţa zgomotoasă şi diurnă a aerului în pădure a făcut ca multe animale să se retragă spre locuri mai liniştite şi sigure de zonele înalte.

Desţelenirile unor păşuni au afectat mediul de viaţă al unor animale, iar combaterea dăunătorilor agricoli prin metode ….. a determinat în mod vizibil scăderea numărului de iepuri (Lepus europarus) şi a vulpilor (Vulpes vulpes) precum şi a unor păsări răpitoare care au consumat animale otrăvite. În schimb măsurile de protecţie a vânatului şi de combatere a braconajului au determinat creşteri la efectivele de căprioare şi mistreţ, care provoacă pagube însemnate la culturile de porumb din zona de vest (Drăghici, Ciuguleşti, Valea Mare, Căpălangea, Bădila, Vârfu Mare).

Blăjani – file de monografie, Editura Omega

Sale!