DENII
Tu ştii cum sună clopotele seara
În săptămâna Pătimirii sfinte.
Când se consumă-n policandre ceara
Ca şi deşertăciunile din minte.
Plugarii ziua-s duşi la câmp – să are,
Şi noaptea-s la biserică – şi ştii
Că deniile-n Săptămâna Mare
Încep din seara de Florii. . .
Ei suferinţa vrând să şi-o înfrângă
Pioşi înspre biserică se-ndreaptă,
Ţinând Lumânărele-n mâna stângă
Şi cruci făcând mereu cu mâna dreaptă.
Tu ştii acestea, tu întotdeauna
Îi vezi trecând tăcuţi pe drumul mare:
La plug, în zori, pe când apune luna,
La denii, seara, când de-abia răsare.
Şi-atunci M.mânată de-o dorinţă vie
Te duci să te închini lui Dumnezeu,
Să dea belşug în sfânta plugărie
Căci ştii că tot din plug trăiesc şi eu.
Iordache Pechea, Rev. Muguri, nr.1-2, ianuarie-februarie, 1930
M.Pleșa, P. Negoiță, Antologie de poezie religioasă, Editura Omega
Recuperări istorice
Daruri cu tâlc
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
Blăjani – file de monografie
Cuvant despre Cer
