Învierea

Învierea

de Pr. G. I. Beşchea

Aprilie 1932 Mărăcineni

Învierea … ! Învierea

Praznic mare, luminat

A venit s’aducă ’n lume

Voioşie, zâmbet, har …

… Rugi, cântări se’nalţă iar

Şi în suflete răsar

Flori de pace de iubire

Înflorite la altar … !

Glas de clopot lin s’aude,

Glas de clopot lin şi rar

Blând şoptindu-ţi: „azi măcar

Ţine-ţi sufletul curat,

Ne’nvrăjbit şi nepătat

– Ca o floare ’ntr’un pahar –

Şi-l dă Domnului în dar!”

Învierea ..! Învierea

Praznic bun şi luminat

Vine iar .. să ne arate

Drumul cel adevărat

Drumul cel de mulţi uitat,

Făr’de care lumea’i astăzi

Cer-de nori întunecat!

… Doamne, sufletele noastre

– Înecate de Satan

În potopul de ispite –

Du-le, Doamne, la liman!

Şi le fă ca să’nţeleagă

Taina, cum ai înviat

Şi asupră-Ţi ai luat,

Strămoşescul nost’păcat

Îngerul An IV (1932)

M.Pleșea, P. Negoiță, Antologie de poezie religioasă, Editura Omega

Sale!