În anul 2012, când am candidat la Primăria Buzău, am avut ca obiectiv rezolvarea problemei costului și calității apei la Buzău, prin transformarea ei în apă potabilă, livrată la un preț corect.
Procentul de 31% la sută și cele 17.404 voturi nu au fost suficiente ca Buzăul să aleagă primul primar independent din istoria orașului.
Ulterior, prin jocuri de culise, fostul primar a fost îndepărtat, de interesele fostului său viceprimar.
În fine, s-a schimbat echipa, și, cu toate că ce se naște din pisică șoareci mănâncă, mi-am zis: a preluat ideile pe care și eu le expusesem în campanie – evident, idei care nu au fost decât așteptări de bun-simț ale populației – și va rezolva problema.
Am asistat apoi la lupta dintre fostul director la Companiei de Apă Buzău, Ionel Tescaru și actualul primar. Constantin Toma părea determinat să rezolve problema costului apei, iar fostul director clama interese personale, care țineau de obiectivele economice ale firmelor controale de Toma.
După cum știți, lupta a câștigat-o Constantin Toma, cu sprijinul lui Ciolacu, iar după ce a pus mâna pe această mină de aur a politicienilor, a făcut exact ceea ce a spus că nu face: s-a mutat în noul sediu, despre care a spus că fost cumpărat printr-un act de corupție, a crescut salariul directorului Companiei de Apă – evident, după ce și-a numit o persoană foarte apropiată, care-i fusese angajată la Romet – și a continuat să crească prețul la apă, în tandem cu obsesia creșterii permanente a tuturor costurilor pe care le poate impune primăria ( impozite pe proprietate, taxe de parcare, taxe de publicitate locale, etc)
A trecut primul mandat și Constantin Toma, printr-o propagandă dibace făcută pe bani publici în presa aservită, a reușit să câștige un al doilea mandat. Oamenii nu au mers la vot, pentru celelalte partide nu au scos candidați reali, iar Constantin Toma a câștigat cu aproape 80%, dar cu votul a doar 28% dintre buzoieni. Practic, votul nu spune mare lucru despre legitimitatea primarului, dar i-a permis să aibă majoritate absolută în Consiliul Local.
Nimic nu distruge mai tare un oraș așa cum distruge puterea totală dată în mâinile unui singur om. Priviți cum se alege praful de Buzăul actual! Ei bine, după ce a avut pohta ce a pohtit, Constantin Toma a devenit unic stăpânitor peste Buzăul care trebuie să suporte absolut tot cea ce vrea primarul, în lipsa unei opoziții interne a servililor consilieri ai partidului propriu.
Al doilea mandat al primarului l-a aruncat treptat în dizgrația buzoienilor. În 2020 buzoienii nu au avut ce alege, dar nu au mers nici să-i dea vot de blam. Acum, din câte îi simt, sunt dispuși să o facă! Doar o scânteie trebuie să apară!
Societatea civilă a dat semnalul, în pofida presiunilor care se pun în general pe cei care au puncte de vedere contrare intereselor primarului Toma.
Conform celor afirmate tot mai des: minciuna le-a ajuns la os!
Două voci s-au distins în ultima vreme, abordând gravitatea costului exagerat al apei la Buzău: Florin Drăgulin, care a publicat un material video cu impact mare:https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid0otaYssVut2hATstgLPMvQ3bwr7NG4Jxz7oznj8Z1E2oeJZLY41W94e5G6vQuburSl&id=100070936430598
și Mihai Nicole, care printr-un mesaj pe pagina de Facebook a transmis următoarele:
Există obiceiul ca să fie fie găsiți alții vinovați, eventual fondurile europene. Fals! E vinovată lăcomia politicienilor locali. Buzoienii habar nu au câți profitori are sistemul, câți membrii ai camarilei primarului încasează bani nemunciți prin consiliile de administrație și câți dintre angajații Companie de Apă sunt duși acolo doar formal, fără să muncească, pentru ei trăgând alții. Soții, fii și fiice ale unor persoane influente din poliție, justiție, partid, etc. sunt ținute la Compania de Apă, pentru a-l acoperi pe primar, îmi relata cineva din interior, care mi-a enumerat doar câteva staruri.
Dragi buzoieni, taxele distrug tot. Nu vorbesc doar din perspectiva statului minimalist, care lasă banii cetățenilor și nu-i pun în coșul comun pentru a-i cheltui câțiva politicieni, ci din calcule simple. Orice taxă în plus, crește prețul produsului finit, iar buzoianul va consuma mai scump un produs anume și nu va mai avea bani pentru alte produse, afectând industria de consum locală. Simplu, nu!? Și peste toate acestea, ar mai fi ceva: frustrarea pe care o acumulează societatea când vede că e jupuită, iar din banii ei se plătește presa să fie mințită, se fac tot felul de pomeni electorale și paranghelii, se fac lucrări proaste și fără rost, etc.
Ce mai zic de sentimentul că ai fost prostit în campanie…..
Felicitări celor care au curajul să cenzureze prin acțiunile lor puterea abuzivă a autorităților. Sunt eroii zilei, pentru că au curaj să o facă, pentru că și-au abandonat starea de confort pentru a trage un semnal de alarmă.
Nu uitați ce spune românul, domnilor politicieni: Lăcomia strică omenia!
Ceai de urzică
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Blăjani – file de monografie
Fascinația rostirii
Recuperări istorice
