Duminica Orbului ne vorbește mai mult decât despre o vindecare individuală. E vorba de …. însănătoșire colectivă.
Biblia istorisește cum Mântuitorul a luat tină din pământ, a uns ochii orbului și l-a trimis la Scăldătoarea Silaumului să se spele, iar apoi cel ce fusese orb vedea.
Evident, Iisus ar fi putut să-l vindece doar cu cuvântul. Totuși i-a făcut un preparat tămăduitor. Citind textul ne poate părea atât de simplu ingredientul minunii, respectiv pământul, încât ne întrebăm de ce a făcut așa Domnul.
Poate că orbul nu era pregătit să vadă chiar în acel moment. Poate că Iisus voia să rămână chipul necunoscut acestui om în suferință, pentru a nu-l obliga la niciun fel de recunoștință.
Sau poate că gestul de a lua tină din pământ ne spune mult mai mult. Ne spune unde găsim remediu suferințelor noastre, în credință și natura pe care ne-a dat-o Dumnezeu să ne bucurăm de ea, să vedem slava Lui în fiecare particulă, să vedem cât de mult ne-a iubit Dumnezeu de ne-a așezat în acest rai, de care de multe ori nu suntem demni, pentru că-l distrugem, fără să fim capabil să punem nimic în loc.
Recuperări istorice
Retropelerinaje Buzoiene
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
