Johannis, comportament de inspector mediocru în relația cu profesorii

Sunt unul dintre votanții lui Johannis. L-am votat atunci când a candidat contra lui Ponta. De câte ori îl văd pe Ponta și-mi trec pe la urechi rostirile lui inconsistente, sunt fericit că am votat așa.

La ultimele alegeri l-am votat pe Paleologul, care, în opina mea, a fost cel mai bine pregătit candidat. Evident, între Dăncilă și profesorul Johannis l-am vota din nou pe Johannis.

Johannis a fost unul dintre președinții pe care i-am întâlnit direct. Prin 2004 l-am întâlnit la Sibiu, unde a fost o reuniune a inspectorilor generali și inspectorilor de imagine. Mi-a plăcut personajul, motiv pentru care am căutat să-l reîntâlnesc și chiar am beneficiat de sfaturile unuia dintre consilierii săi, atunci când am candidat pentru scaunul de primar la Buzău.

Ceva mai târziu, asaltat fiind de mafia politică locală – mai exact de capul ei – am testat reflexele instituției prezidențiale și a reacționat bine, ceea ce mi-a menținut nivelul de încredere.

Am mai apreciat ceva la Johannis: faptul că nu a isterizat societatea când a început războiul din Ucraina. Dacă era alt personaj politic …. românii ar fi trăit cu medicamente.

Nici în timpul Pandemiei măsurile nu au fost duse la extrem, deși …. Johannis a fost absent total. Dacă ar fi vizitat toate spitalele totul ar fi stat altfel.

În concluzie, Johannis nu mi-a fost deloc antipatic, iar ținuta fizică și seriozitatea afișată m-au mulțumit, în vremuri în care partidele sunt acaparate de tot felul de personaje scoase din zona gri a societății.

Prima mare dezamăgire a fost cooptarea PSD – lui la guvernare. Da, dacă nu ar fi făcut așa pesediștii s-ar fi cocoțat în sondaje fără argumente. În definitiv, la ultimele alegeri Johannis a câștigat prin acțiunile grupului Ciolacu din PSD, grup care mai întâi a trântit partidul la Europarlamentare, pentru  a-i închide definitiv drumul lui Dragnea, iar apoi au trântit guvernul Dăncilă, ca să o lase pe Viorică fără orice putere înainte de alegeri. Știam cu toții asta, însă de aici până la a te alia contra celor care te-au votat pe tine doar ca să nu ajungă PSD -ul, iar tu să-i aduci la guvernare … e cale lungă.

În fine, a făcut-o și pe asta și tot am sperat că va asigura un echilibru și va-i va prinde la borcanul cu miere. Din contră. S-a raliat jafului național, iar povestea deplasărilor costisitoare ale președintelui în afară, face parte din acest jaf, indiferent cât am încerca noi să spunem că …. ne reprezintă pe noi și nu o poate face oricum.

Așadar, nici măcar cooptarea PSD – lui la guvernare nu m-a făcut să-l disprețuiesc efectiv pe președinte. Am luat-o ca pe un joc strategic, necesar în contextul nevoii de stabilitate naționale, în vreme de război la granițe. Totuși, raportarea la greva profesorilor l-a transformat pe Johannis într-un personaj indigest.

Cum să o ducă rău tocmai categoria profesională din care faci parte, tu și soția ta? Poate despre viața celorlalte categorii profesionale nu ai informații clare, însă nici despre viața de profesor nu ai?!

Pe profesori i-a enervat teribil aroganța președintelui. Nu au așteptări de la Ciucă, pentru că este doar un executant. Nu au așteptări de la Ciolacu, pentru că nu au cum să aibă, având în vedere nivelul intelectual demonstrat. Dar de la președintele Johannis, colegul de breaslă, au!

Nu mi-au plăcut de loc glumițele lui Johannis, despre muzica de la proteste care  ar trebuie să fie mai veselă sau despre …  beneficiile grevei. Au fost jignitoare. Nu mai zic de modul în care a abordat problema și a anunțat soluția după discuțiile cu sindicatele. S-a purtat ca un inspector școlar arogant, care pătruns de poziția unde a ajuns, uită de unde a pornit.

Cred eu că-i cunosc bine pe profesori. Am lucrat în Inspectoratul Școlar de pe la 27 de ani.  Profesorii sunt o categorie profesională cu foarte mult bun simț. Uneori sunt foarte supuși și nu vor să se pună rău cu autoritățile din sistem, pentru că mereu au nevoie de câte ceva și nu nu vor să se lovească de refuzuri. Celelalte categorii profesionale nu au atâtea inspecții, nu susțin gradele profesionale așa cum le dau profesorii, nu se transferă, nu intră în tot felul de competiții interne, nu depind atât de mult de cei care conduc instituția centrală. Profesorii sunt dependenți de conducerea inspectoratelor, iar unii inspectori uită de unde provin și profită de situația aceasta și le închid repede gura, de parcă ei ar fi altceva și ar veni din altă parte.

Johannis, fost inspector școlar, a procedat la fel. I-a luat peste picior și le-a spus că le-a dat ce a crezut el de cuviință și cu asta basta. A îmbrăcat haina de inspector mediocru, care face apel la frica profesorului de repercusiuni. Ghinion, nu a ținut! Nu a ținut nu pentru că ar fi profesorii niște revoltați de meserie, ci pentru că realmente o duc rău în mandatul profesorului Johannis.

Eșecul educației, în general și eșecul dialogului cu profesorii sunt imaginea finală a unui președinte eșuat. Poate că nu-i respectă pe profesori și-i consideră niște nefericiți ai sorții care nu au ajuns președinți, însă nici despre valoarea educației pentru societate nu are habar?

Putea să-l conteste orice breaslă pe Johannis, dar dacă l-au contestat cei din sistemul de educație, însemnă că am făcut o alegere proastă la președinția României.

Sale!