M-a sunat soția într-o adevărată criză de plâns. Un pacient al ei, clasa 11 – a, a avut un accident. Deși i-au spus toți – inclusiv ea – să renunțe la motocicletă, pofta de adrenalină și entuziasmul tinereții nu l-au lăsat. Nici măcar nu a fost vinovat. Pur si simplu a fost accident de o mașină. Mama, disperată ca orice mamă, a sunat peste tot rugând să ne rugăm pentru puiul ei. Am făcut-o cât am putut.
Dragi copiii, suntem totuși fragili. Sigur, e bărbătește să avem curaj, însă în fiecare copil se depozitează întreaga speranță a părinților. Poate că nu e bine, dar așa funcționează un părinte. Cordonul ombilical rămâne întreaga viață. Nu ai cum să-l rupi.
De aceea, evitați riscul inutil. Sunt multe situații tragice, pentru care vârsta nu contează. Însă există și unele care pot fi evitate.
Da, sunteți mari, sunteți independenți, dar totuși sunteți purtați de dragostea părinților întreaga existență. Dați-le bucurie, nu tristețe. Oricâtă de curajoși ați fi, nu uitați că cineva poate plânge toate viața, iar anii bucuriei se pot schimba în durere imposibil de alinat.
Nu fiți egoiști! Nu sunteți liberi riscând ci având grijă de voi!
Iubiți-vă părinții, iubindu-vă și protejându-vă pe voi, dragi copiii!
Iar pentru copilul nostru din text, să ne rugăm, chiar dacă nu-i voi da numele. E un erou al curajului, lovit în vâltoarea unei vieți care seceră tot ce prinde, atunci când te prinde pe picior greșit.
Recuperări istorice
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Blăjani – file de monografie
