Care sunt problemele vieții?

Noi, românii, suntem cam văicăreți. Ne văităm mult între noi, însă spiritul critic nu-l avem foarte dezvoltat. Venim din comunism, regim în care ne plângeam pe la colțuri, dar să luăm taurul de coarne ne era teamă.

Ne plângem și câte o dată o facem fără temei. Nu e om să nu aibă probleme pe lumea aceasta. Când te plângi de ele le agravezi. Când le tratezi le vindeci.

Singurele probleme cu adevărat grave sunt boala și moartea. Aici nu ai ce rezolva, nu ai ce negocia. Aici doar te rogi, speri și promiți că vei fi altfel dacă scapi.

Deci, să fim critici, dar nu plângăcioși! Sigur, împărtășirea suferinței, neputinței, ne ajută să le suportăm, însă nu trebuie să așteptăm de la cei cărora le împărtășim aceste stări să ne ajută, pentru că, fie nu pot, fie sunt mai preocupați de propriile lor probleme.

Așa că, în loc să ne plângem, mai bine acționăm și acțiunea are întotdeauna un rezultat, văicăreala ….

Sale!