În această interogație nu mă gândesc la personajul care a mers la piață să-și etaleze un ceas de 30 000 de euro, deși luxul este etalat astfel de personaje ieftine, ci la modul comercial în care unii responsabili ai societății vor să vândă gogoși oamenilor.
Privind în istoria recentă, deși vânzarea de gogoși pare o soluție bună, oamenilor li se acrește mai repede decât ar da de bănuit același tip de mâncare.
Dar să trecem la fapte concrete. Să luăm din multitudinea de mari constructori ai prezentului, de mari făuritori de epoci de aur, un personaj găsit mai des decât este cazul: primarul.
Primarul este întâlnit mai mult decât este nevoie pentru că satele sunt tot mai mici. Organizarea noastră administrativă este de pe vremea lui Ceaușescu, când numărul populației era mult mai mare, motiv pentru care primarul este un personaj aflat în …. stare de inflație. Prea mult consum de tricolor, pus pe prea multe pântece hrănite de localități tot mai sterpe!
Trecând peste număr, apare problema calității. Sunt sate cu un singur candidat la primărie, pentru că nu mai are cine candida. Și atunci de unde calitate? Câțiva interesați de beneficii merg și îl aleg pe singurul candidat, ca să fie ……
Dar să ne imaginăm că există și situații în care localitatea mai pâlpâie. Nu se dezvoltă, dar nici nu cade pentru că merge din inerție. Poate fi cazul unei reședințe de județ, spre exemplu. Evident, una imaginară. La noi, unde totul merge bine, unde binele umblă după tine de nu știi cum să scapi de el, nu sunt asemenea cazuri. Dar să ne imaginăm că ar fi pe undeva un conducător de UAT care vinde gogoși. Credeți că se duc mereu pe gât, chiar dacă sunt din ce în ce mai uleioase?
Poți să păcălești câțiva oameni tot timpul și toți oamenii o perioadă, dar nu poți să păcălești toți oamenii tot timpul, zicea Abeaham Lincoln și tind să-l cred că a mai spus și alte vorbe pricopsite.
Deci merge o vreme, dar nu merge la infinit. Deci, nu merg șantiere de dragul șantierelor doar ca să vadă lumea că se lucrează, nu merg decuplările de la realitate în care crești costuri fără rost dar te lauzi că le-ai scăzut, nu merge să ignori ce se întâmplă în zone mai puțin populate, ca să răpești ochii …. celor mulți cu baltă și doi brazi, nu merge să te pretinzi bun dacă nu ești, pentru că gogoașa reîncălzită intră greu pe gât, chiar dacă mai umbli pe ici pe colo la imagine.
Aș vrea totuși să lămuresc lucruri: asemenea oameni ieftini la noi nu există. La noi totul este bine și frumos, după cum simiți. Eu vorbeam despre un caz ipotetic, o excepție, cum ar putea la noi ca cineva să încerce să manipuleze așa și să aibă și pretenția ca nimeni să nu vadă? Iar dacă, totuși, prin absurd, cunoașteți un asemenea caz, nu-i arătați textul acestea. Va deveni nervos și va începe să se plâng ….. de genul Uite dom” le scrie despre mine și eu nu merit așa ceva că-s om cu frica lui Dumnezeu!
Ceai de urzică
Cuvant despre Cer
Recuperări istorice
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
Fascinația rostirii
