Biserica Greci, mărturia istorică a Buzăului cosmopolit

În drumul pe care îl fac din când când pe jos spre biserica la care slujesc, schimb traseul pentru a-mi simți orașul. E vital să fii conectat la realitățile locului în care trăiești și să te bucuri de prezentul care lasă trecutul să respire.

Bisericile Buzăului sunt cele mai frumoase darului ale trecutului. Trecerea pe lângă o biserică reprezintă mult mai mult decât depășirea unui spațiu. Acolo, în ea s-au bucurat și au plâns generații. Bisericile spun mult mai mult decât  ne putem imagina dacă stăm să le ascultăm, pentru că dincolo de aparențele de beton, comune cu ale altor clădiri, triumfă eternitatea.

Am trecut pe lângă Biserica Greci. M-a preocupat istoria ei fascinantă și chiar am publicat într-o revistă de istorie câteva documente valoroase despre reparațiile de care a avut parte prin secolul al XIX – lea. La fel de mult am admirat un slujitor al acestei biserici, părintele Bratu, pe care l-am zărit ani mulți pășind cu pas egal, zilnic, la aceleași oare, pe străzile Buzăului. Vi-l mai amintiți? Este imposibil să nu! Mai întâi parcurgea centrul orașului cu soția la braț, iar mai târziu singur, dar cu aceeași ținută impecabilă și același mers pe cât de demn pe atât de lipsit de senzația trufiei pe care o dă înălțimea fizică.

Mi-aș fi dorit să-i iau un interviu, să-i scriu povestea. Îl salutam respectos și îmi zâmbea cald, însă nu am avut puterea să-l opresc și să-i spun ce gândesc. Timiditatea de care sufăr în prezența oamenilor de valoare m-a copleșit și de data aceasta; și tot amânând momentul, l-am pierdut. Nici nu am aflat când a murit, doar am văzut că …. că nu-l mai vad. Duminica trecută, așa cum turiști din toată lumea refac drumul lui Leatherman, un personaj decrepit al istoriei sociale americane, eu am hotărât să-l refac pe cel al unui model de urbanitate, al părintelui Bratu, așa cum mi-l aminteam.

Mi-am luat ca punct de plecare Biserica Grecilor din Buzău, gândindu-mă câte de multe are încă de spus istoriei orașului acest locaș de cult.

Deși acum pare o construcție ecleziastică ca oricare alta, din cauza mutilării orașului de către socialiștii atei, în trecut Biserica aceasta a fost un simbol al târgului și reprezintă o amintire a așezării cosmopolite care s-a coagulat în jurul  intereselor comerciale din zona Oborului și a nevoilor spirituale hrănite de Centrul Episcopal.

Blocurile care i-au luat fața și au separata-o de artera comercială – Cuza-Vodă de astăzi – au vrut să-i înghită și istoria. Nu au dărmat-o, dar au vrut să-i demoleze trecutul. Nu au răzbit, pentru că și astăzi Biserica poartă nume după comunitatea grecească care a locuit și a făcut comerț în Buzăul de altă dată.

Între zidurile acestei frumoase biserici s-a slujit și s-a cântat în grecește, iar aspectul interior încă păstrează misterul uneia dintre limbile în care s-au scris părți întinse din Noul Testament.

Dacă stai și asculți zidurile este imposibil să nu auzi încă psalmodii grecești care alinau dorul de origini al prea călătorilor greci. Limba lui Platon, Socrate, Aristotel, Pitagora, Epicur, cu flexiunile ei de secol XIX, evident, a sunat între aceste ziduri și în jurul lor. Aici, în centrul Buzăului s-a vorbit cândva grecește și s-a oficiat Liturghia în limba greacă.

Buzăul nostru, care pare acum destul de monocrom, era,  un oraș al contrastelor. Atât de mult contrast a creat comunitatea greacă încât numele după care este cunoscută biserica este cel al comunității și nu al hramului. Câți dintre noi știm care este hramul Bisericii Greci? Dar toți știm care este Biserica Greci.

Am contemplat câteva clipe zidurile Bisericii Greci, i-am dat roată și am plecat cu gândul la vremurile pe care le-a trăit comunitatea locală buzoiană.

Nu există un cimitir al grecilor în Buzău, așa cum există cel evreiesc. Normal, am putea spune, având în vedere că grecii erau ortodocși și s-au amestecat printre români. Sau poate că grecii nu au murit, ci dorm și va veni un moment al trezirii spiritului de altă dată…

În alte orașe din zona noastră – Brăila, spre exemplu – Biserica Grecilor se distinge mult mai clar de restul locașurilor de cult. La noi comunitatea nu a fost atât de mare, motiv pentru care Biserica Grecilor pare a fi doar una dintre Biserici, e drept, biserica din centrul orașului, dacă este să ne poziționăm după vechea hartă a așezării, pe care Biserica Sfinții Îngeri, era marcată ca Biserica de la pădure.

Totuși, acest locaș de cult reprezintă o ambasadă spirituală prin care comunitatea își poate conștientiza trecutul și cu care se poate deschide spre prezent.

E drept că în ultimii ani greci stabiliți în Buzău nu am văzut. Acum câțiva ani m-a contactat cineva din Grecia care dorea să înființăm o clasă aici, dar bariera creată de limbă, i-a speriat pe cursanți, așa că ….. doar un singur tânăr, Dimitrios, jucător la Gloria, reprezintă excepția. Totuși, Biserica Greci girează un fenomen etnic și cultural aflat în subconștientul colectiv. Altfel s-ar mai numit așa?

În fine, am lăsat gândurile deoparte și am plecat spre Micro 14. Dacă mai dădeam încă o roată în jurul bisericii păream că sunt într-un asalt …. profesional, așa că am mers între zidurile proaspete de la Sfântul Andrei, loc unde zidurile încă nu au prea multe de spus. Trecutul tace aici. E mut pentru că nu a existat. Cartierul acesta de blocuri a fost făcut inițial cu scopul de a nu avea suflet în el, pentru că socialist-comuniștii nu erau asemenea grecilor, care puneau piatră de temelie unui loc sfânt, urmând ca apoi să se adauge toate, așa cum spune Scriptura.

https://paulnegoita.ro/?s=negutatori+&post_type=post

Reduceri!