Echilibrul între Da și Nu ne face sănătoși

O guvernare nu reprezintă o cursă a lui dau,  ci o o artă a echilibrelor. România de astăzi trece printr-un faliment mascat, creat de teama câtorva personaje că vor pierde puterea. Puterea o vor pierde oricum, însă pe români îi preocupă cui vor da puterea și cu cât se prelungește agonia actuală cu atât puterea va ajunge pe mâini alese tot mai puțin rațional.

Alvin Toffler în Al treilea val scria încă din anii 80 ca nu vor mai fi guverne care să reziste mai mult de doi ani, pentru că nivelul uzurii publice este din ce în ce mai mare.

Astăzi, când totul se schimbă cu o viteză amețitoare, doar un paranoic crede că poate rezista la guvernare bazându-se pe promisiuni și rostogoliri. Informații și sursele paralele celor oficiale de transmitere a informației nu pot fi controlate niciodată de aceleași grupuri.

Așadar, dacă tot știi că vei fi eliminat din frunte de societate și de propriul grup, pentru că fiecare zi însemnă un gram în plus de ură publică împotriva ta, ură pe care grupul nu și-o poate asuma pentru că piere totul, măcar să ai curajul unei acțiuni coerente, sincere, benefice pentru oameni.

România actuală nu suferă de sărăcie, cât suferă de nedreptate și de dezechilibre, iar dezechilibrele apar din cauza ideii că alegerile se câștigă doar iluzionând și rostogolind măsurile pentru perioade neelectorale.

Nu, ca să mulțumești societatea trebuie să creezi echilibre și predictibilitate, iar echilibrul și predictibilitatea se obțin și prin capacitatea de a înțelege când să spui Nu!

Dar ca să ai puterea să spui Nu, iar refuzul tău să fie acceptat, trebuie să fii cinstit cu societatea, nu să spui …. Nu unora ca să să dai altora, pentru că le vrei votul. Ca să accepte societatea un refuz, trebuie să știi să explici de ce o faci, care este finalitatea și care sunt beneficiile. Un om public întotdeauna datorează explicații și în timpul mandatului și după.

Un Da nu este întotdeauna salvator în relațiile cu ceilalți. Un Da mincinos e mult mai păcătos decât un Nu, iar timpul îți demonstrează.

În concluzie, pentru a ajunge la un nivel acceptabil de mulțumire socială, trebuie să ai puterea de a crea echilibre, asumându-ți pentru moment pierderea puterii. Nu reușești, societatea te alungă pentru că nu ai cum să-i mulțumește pe toți, iar atunci când încerci să o faci e posibil să-i enervezi pe toți.

Sale!