Unde-s copiii de altă dată!?

Când mă uit prin Biserică, devin melancolic uneori. După Sfântul Andrei începea la Sfântul Andrei un adevărat … asalt. Eram asaltat de copii, în special la spovedit. Era un entuziasm extraordinar. Veneau la Biserică, voiau să intre în Sfântul Altar, îmbrăcau costume special cusute pentru ei de cineva din parohie. Acum sunt mari copiii care ieșeau cu lumânarea altă dată și vin de prin țară și de prin lume să-și planifice cununiile.

Atunci Biserica Sfântul Andrei nu era terminată, nu era prea bine încălzită, nu erau prea multe resurse, dar entuziasmul tinerilor era extraordinar. Se planificau cu clasele la spovedit și ne prindea seara împreună. Îi ascultam, le toleram zbenguiala din afara încăperii unde se spovedeau,  dar eram extraordinar de fericit cât vedeam un șir imens, cu lumânările în mână, la Altar.

Când timpul alerga prea repede, începeam o formă de catehizare în grup cu toți cei foarte mici, pentru a nu ajunge târziu acasă. Ne era imposibil să mai vorbim cu fiecare în parte, pentru că ajungeam la Paști, chiar dacă stăteam ziua și noaptea fără oprire. Veneau și ne bucuram împreună.

În ultima săptămână se schimba registrul. Dispăreau cei mici și foarte mici, care plecau la pe la bunici, și apăreau studenții, cu care chiar era de discutat.

În toți acești ani de început m-am dedicat, aproape exclusiv,  celor de la vârsta pe care eu o aveam atunci, în jos. Sunt și astăzi copiii care vin, dar nu mai au același entuziasm, nu mai vin atât de bine organizați, nu mai sunt dispușii să aștepte cum așteptau copiii de de altă dată, nu mai intră roșii în obraji și dezinvolți. Sau poate am îmbătrânit eu și nu-i mai văd la fel ….

Nu mai am aceleași contact cu școala și cu cei mici de când m-am dedicat educației adulților, însă văd că numărul copiilor este din ce în ce mai mic, din cauza declinului demografic. Evident, numeric nu mai pot fi atât de mulți, însă ce se întâmplă cu entuziasmul copiilor și tinerilor de astăzi?!  Sunt mai tăcuți, mai apăsați, mai lipsiți de mobilitate, mai încorsetați în programe de lucru, mai introvertiți, mai singuratici, mai formali.

Poate că așa îi văd eu de la distanța vârstei, însă dacă totuși schimbarea există, vom pierde cu toții enorm.

Așadar dragi tineri, dacă greșesc eu mă căiesc, dar dacă nu … vă rog să fiți veseli, joviali, deschiși, în căutare, așa cum au fost părinții voștri, iar noi ne vom bucura de bucuria voastră.

Sale!