Dan Puric, mimul care nu … mimează. Mărturisește!

Astăzi, 17 decembrie 2023, de ziua numelui, la Gherăseni, maestrul Dan Puric a conferențiat despre Dumnezeu. A  conferențiat? În fapt și-a împărtășit gândurile, trăirile, lecturile teologice, speranțele cu un auditoriu care, ca în medicină, a auzit și a doua părere. Nu vreme noi ca pe lângă medicul curant să mai auzim încă o opinie?

Când eu sau alt teolog vorbim o facem profesional, pentru că înaintea vocației sare eticheta. Când un laic – în cazul de față, nu orice laic ci Dan Puric – vorbește mărturia lui este întăritoare.

Însuși Dumnezeu și-a trimis Fiul să ne vorbească față către față, pentru a fi mai aproape de firea umană. Mărturisitorii fără robă au darul acesta al intermedierii mai simple. Pot spune altfel decât o poate face un preot, pentru că nu-s ținuți de rigori sau autocenzură, motiv pentru care au rol important în Mărturisire.

Dan Puric de data aceasta nu a fost actor. A fost mărturisitor. A vorbit destins, prietenește, omenește …. deși subiectul a fost Dumnezeu. A vorbit simplu, așa cum i-ar fi plăcut să i se vorbească.

Pildele și exemplele de viață sunt cea mai bună mărturisire. Fiecare dintre noi le înțelegem, pentru că ne așeză Dumnezeu în contexte diverse, iar atunci când auzi o istorioară, o pildă, o reții și o legi de propria ta viață.

Limbajul specializat omoară pasiunea, are aspect încremenit, străin de viață, ceea ce, pentru niște oameni vii cum suntem noi nu este suficient. Vrem viul din ceilalți. Vrem să vedem cum au trăit ei întâmplări similare din viața reală, iar Dan Puric asta face! Vorbește despre oameni, despre oameni ai lui Dumnezeu, despre oameni care l-au pierdut pe Dumnezeu, despre oameni care fug de Dumnezeu și despre oameni care-l caută pe Dumnezeu. Vorbește despre ceea ce Părintele Stăniloaie definea ca proces de cunoaștere a lui Dumnezeu din împrejurările concrete ale vieții.

Dan Puric în demersul lui are și un dezavantaj. Exemplificarea este atât de simplă și nuanțată încât se reține, nu reprezintă povară pentru memorie precum un text specializat. Am stat la pândă să văd dacă se repetă. Ei bine, a fost iarăși proaspăt și pătrunzător, mai pătrunzător ca niciodată. A fost plin de noutăți.

Deja, la a doua prezență la Gherăseni, Dan Puric s-a simțit ca acasă, iar această stare de spirit s-a observat Bine, e meritul Părintelui George Stoica care știe să te facă să te simți mereu acasă la Gherăseni, pentru că a lucrat la Biserică mai mult decât la propria casă, însă, chiar și așa un artist de valoarea domnului Dan Puric, s-ar fi putut urca pe podiumul importanței, evitând familiaritatea. Nu a fost deloc așa. Modest și binevoitor a mai făcut încă o mărturisire de credință, dorind să fie de folos sufletelor prezente, nu doar minții. Da, uneori adevărurile pe care le spune sunt verzi, atât de verzi încât sistemul digestiv al căldiceilor și-ar fi dorit să rămână doar un mim, însă, dincolo de gusturi, trebuie să recunoaștem că maestrul face ceea ce face și cu credință și cu bună-credință.

Sale!