Satul Moșești, din județul Buzău, împarte originile cunoscutului prezentator de televiziune Cabral, cu cele congoleze.
Nu cred că este cineva care să nu-l cunoască pe exoticul și talentatul Cabral, actor, om de televiziune, sportiv, dansator, antrenor de Tae Bo și luptător de kikboxing.
Cabral, după numele său complet Cabral Neculai Ibacka Zabana, s-a născut în România, în anul 1977, din relația pe care tatăl său de origine congoleză, care a studiat în România și a ajuns ulterior să conducă Ministerul Sănătății în Congo, a avut-o cu fiica preotului din sat.
Părintele Nicolae Drogeanu a fost pentru biserica din Moșești mai mult decât un preot în succesiunea apostolică a locului. E considerat ctitor al bisericii actuale, cu hramul Sfântul Nicolae, pentru că a construit locașul de cult, după ce localnicii s-au mutat pe actuala vatră a satului. Terenul unde se afla satul anterior, a fost inundat de apele Buzăului. Au lăsat acolo, pe malul apei, case, morminte, biserica. Nu le-au putut muta toate, iar localnicii spun că și astăzi mai dau de câte un craniu rămas în urma calvarului.
Ei bine, deși în biografia lui Cabral apare că mama îi era catolică, sătenii susțin că e un Neculai al lor și povestesc că părintele Nicolae, cel care a dat și hramul bisericii din sat, Sfântul Nicolae, și-ar fi găsit sfârșitul printr-un infarct, atunci când fiica dânsului i-a spus că va avea un copil cu un cetățean de culoare. Nu este cazul să amintesc care erau mentalitățile satului din secolul XIX ca să justific pentru ce poți da crezare diagnosticului pus părintelui de sat și poate de medic. Dacă acum lumea mai vorbește, ce o fi vorbit atunci …..
Adevărat sau nu, povestea circulă, Cabral fiind considerat un fiu a satului. O fi el sau o fi altul, nu are de spus decât simpaticul artist …
Este interesant că povestea lui Cabral pare a fi cunoscută în sat, deși nu corespunde cu varianta oficială, în timp ce datele referitoare la faptul că acolo s-a născut o mare personalitate a Bisericii, fostul episcop de Buzău, Antim Angelescu, este cu totul străină. Există o Casă Angelescu în Brăila, dar nu este una în Moșești …
Despre familia Angelescu, în care s-a născut părintele Anton, doctor în teologie, cărturar, publicist, profesor și apoi, după ce a rămas văduv, episcop la Buzău, pare că nu se știe nimic în Moșeștiul actual, oarecum diferit de cel din trecut, atât ca așezare, cât și ca număr de locuitori.
L-am văzut în vremea copilăriei mele pe Preasfințitul Antim, și l-am întâlnit auditiv într-o povestire de familie, de la Blăjani.
Eram mic pe vremea când, bătrânețe îi sleiseră puterile și ne binecuvânta doar de sus, din capul scărilor.
Mi-l amintesc de la întâlnirea de Crăciun, de sub bradul din Palatul Episcopal și l-am revăzut, altfel decât în amintire și în fotografiile alb-negru, în filmul Mihai Viteazul.
E puțin cunoscut faptul că episcopul care apare în pelicula regizată de Sergiu Nicolaescu este Antim Angelescu. Episcopul i-a oferit domnitorului Unirii ( jucat de Amza Pellea), la Alba Iulia – de fapt în Catedrala de la București, la filmări – coroana stăpânirii peste România de astăzi, așa cum se vede in fragmentul de mai jos:
Și poveștile continuă în acest sat …
Cu câțiva ani în urmă, pasiunea mea de om născut și crescut la țară pentru tot felul de activități agricole m-a dus și pe la Moșești, unde, am … înfiat o căsuță mică și dărăpănată. Contextul mi-a impus achiziția pentru că era legată de terenul de care aveam nevoie. Nu am reușit să o refacem pe interior în forma ei tradițională, cu acea sobă ca furnalul, dar pe exterior i-am păstrat intact desenul inițial și am început să ne legăm de loc, de iarba aceea grasă din curte, care înverzește prima, o dată cu ghioceii, și de mica plantație de soc pe care am pus-o în spatele căsuței.
Și acesta casă a avut istoria ei, pe care nu o știu dar care se putea citi din sutele de amintiri lăsate în fiecare care colț de foștii proprietari. Știți câte adună omul într-o casă și de câte lucruri nefolosite se desparte. Curtea s-a umplut de … tezaurul de altă dată al unei familii despre care ar fi putut scrie doar Preda.
Ei bine, deși merg des la Moșești, mai ales pentru că acum funcționează un punct farmaceutic Iris în clădire, nu am realizat până anul acesta că satul acela cu atâtea povești este așa de sărac. Pare polul sărăciei, deși, edilitar vorbind, satul arată foarte bine. Parte din comuna Robeasca, a avut șansa unei primărițe destoinice, pe care în afara partidului din care face acum parte, nu-i poți găsi cusur.
Cu toată voința primăriței Domnica Vlad, care a dus satul acesta din Bărăgan peste mai toate satele din vecinătate și chiar din județul Buzău, Moșești pare un loc uitat de Dumnezeu, un pol al sărăciei.
Anual copiii noștri, viitori asistenți medicali, vor să le facă bucurii copiilor sărmani și bătrânilor singuri. În ultimii doi ani, pe lista darurilor a fost și satul Moșești. Anul trecut am intrat doar parțial în problemele locurilor. Am mers la o comunitate mică de rromi, simpatici. Deși nu am scăpat de admonestările unor cetățeni care traversau zona și care, când au văzut cu ce ne ocupau,, au ținut să ne admonesteze, ne-am simțit bine între ei și în casele lor modeste, cu geamuri lipite și sobe arzând.
Am revenit și anul acesta la comunitatea amintită. Copiii au mai crescut, dar s-au bucurat la fel de mult. Am mers însă pe străzi ale satului și am dat piept cu România reală, ceea speculată de politicieni, dar rămasă în mare sărăcie.
Povești după povești. Case fără electricitate, copiii sărmani abandonați, născuți din viol, accidentați în timp ce mergeau cu părinții cu căruța la câmp …… Și câte și mai câte povești…. Nu știai pentru cine și de ce să plângi mai întâi. De fiecare dată când ieșeam dintr-o ogradă elevii noștri nu spuneau de cât atât … și noi avem atât de multe și ne plângem, și nu suntem mulțumiți ….
Ce am găsit însă la Moșești și nu am găsit în alte sate. Zâmbetul. Părinții și mai ales copiii nu se plângeau, nu suduiau, râdeau, se bucurau, probau încălțările în stradă ca în cel mai frumos magazin, împărțeau din ceea ce le ofeream cu patruped canine și ele …. tot cu mulți copiii mici.
Ar mai fi multe de povestit de la Moșești …. dar locul trebuie descoperit individual. Un loc al contrastelor în care un pământ roditor nu reușește să-i hrănească pe toți și un timp al supraproducției de hrană, mâncare și îmbrăcăminte, nu este accesibil celor mulți.
Recuperări istorice
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
Blăjani – file de monografie
Ceai de urzică
Fascinația rostirii
