O lecție de viață primită în zi de Crăciun!

România este profundă. Peste tot întâlnești români care știu să trăiască frumos, simplul, cu bucurie.

În ziua de Crăciun, în drum spre Biserica Sfântul Apostol Andrei, mă așteptam să nu găsesc prea multă lume. De obicei, când plec pe jos, îmi iau o marjă de timp, pe care să o pot aloca întâlnirilor întâmplătoare.

Pe lângă obișnuitele dialoguri și strângeri de mâini matinale cu măturăturii, transformate astăzi în urări vesele de La mulți ani! -, întâlniri pe care le prețuiesc mult pentru că mereu ai ceva de aflat interesant de la acești oameni vitali pentru societatea actuală, din culoarul luminat cu beculețe colorate  de pe aleea care asigură ieșirea de la Muzeul Județean Buzău pe Bulevardul Bălcescu, pedala iute o umbră.

Ne-am salutat și atunci când am crezut că asta a fost tot, aud vocea limpede a umbrei.: Sunteți preotul Negoiță, nu!  M-am simțit obligat să-mi arunc gluga de pe frunte. I-am strâns mâna bucuros. Cine nu se simte flatat să fie recunoscut, chiar și pe întuneric și fără cine știe ce dovezi vestimentare specifice?!

Sunt fericit, părinte!  Sunt fericit! Mai întâi Dumnezeu mi-a dăruit soția pe care o iubesc nebunește. Apoi mi-a dăruit primul copil. Are 12 ani. Apoi pe al doilea, are 7 și cel mic este comoara noastră. Are 5. Unii spun că ne va fi greu să ne descurcăm. Nu este adevărat. Da,  dacă vrei Mercedes … poate. Dar noi ne descurcăm bine. Avem copiii buni. Să dea Dumnezeu să avem viitor prin noi înșine!

Cam aceasta a fost tot. Omul acesta, voi în mișcare și vesel în glas, probabil ieșit din tură de noapte, a ținut să-și mărturisească bucuria lui, în zi de Crăciun.

Nu s-a oprit să se plângă, ci să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru viața frumoasă pe care o ducere.

Vedeți de la cine vine bucuria, oameni buni! Iisus s-a născut într-o iesle mică, în preajma păstorilor, care s-au bucurat că s-a născut un suflet. Irod? Irod de și era păzit de gărzi și trăia îndestulat nu era mulțumit, nu era fericit. Îmbuibarea și lascivitatea vieții descrisă de Biblie prin dansul Irodiadei,  nu erau mulțumire profundă. În adâncul lui Irod nu era fericit. Cu tot palatul lui, pământul îi fugea de sub picioare de frica nașterii unui prunc. Se temea până și de nașterea unui copil, despre care Magii au spus că va fi noul rege al lui Israel. El, om matur, cu limite biologice, se temea de un nou născut ….

În ce spaimă trăiesc măririle, în ce nefericire, în timp ce acolo jos, unde viața, cu toate greutățile zilei, pulsează normal, e fericire! Iar dacă nu ești fericit, nimic nu are valoare.

O mie de daruri de Crăciun nu ar fi valorat ca întâlnirea Umbrei  de la ora 6, de pe Bălcescu. Mi-a dat bucurie greu de imaginat acel dialog rapid. Ferice de omul acesta și familia lui, pentru că știe să trăiască frumos! Ferice de toți cei care știu să se bucure de frumusețea profundă a vieții.

Sale!