Dincolo de suferința animalelor, care percep că nu aceasta este normalitatea, obiceiul acesta barbar, trimite în spital o grămadă de oameni, unii dintre ei rămași infirmi pe viață.
Să spunem că nu înțeleg eu distracția aceasta, așa cum nu înțelegeam cum un tată se chinuia să-și învețe fiica de câțiva anișori să arunce cu petarde. Totuși, faceți abstracție de ignoranța mea, care nu mă ajută să pricep cum un instrument de luptă – care nu este permis la manifestații de protest este permis la Revelion – și gândiți-vă ce se poate întâmpla într-un moment nefericit, care poate cauza rănirea cuiva drag, ori pierderea unuia dintre simțuri.
Am cunoscut drama unei femei care a fost distrusă pe viață de explozia unei petarde. I-a explodat în ureche un asemenea dispozitiv și a rămas surdă pentru totdeauna, fără să-și cunoască mutilatorul. Surzenia i-a îndepărtat familia. Nu a mai putut comunica. Limbajul semnelor nu-l cunoștea nici ea și nici cei apropiați, pentru că nu era unul comun unei familii care nu s-a confruntat cu asemenea probleme. Treptat a fost izolată de cei ai casei și viața pe care a început să o ducă a devenit un iad.
Nu a avut vină pentru ceea ce i s-a întâmplat, dar trage și astăzi de pe urma … distracției unui necunoscut. Suferința ei din culpa noastră comună, pentru că nu am cerut ferm să se interzică acest joc stupid, infantil și periculos, care nu poate produce plăcere nimănui.
Lipsa de informare și lipsa aplicării măsurilor coercitive pot duce la drame. Sunt sigur că fiecare cunoașteți sau ați văzut cazuri de oameni răniți cu petarde, dar ne gândim că nouă nu ni se întâmplă. Și dacă totuși se întâmplă …
Deci, pentru numele lui Dumnezeu, vă implor să renunțați la a ne face rău unii altora!
Ceai de urzică
Retropelerinaje Buzoiene
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
Fascinația rostirii
Cuvant despre Cer
