100 de ani sunt frumoși dar și grei. Am scris despre domul Daală acum câteva zile. Revin pentru că momentul este impresionant. Nimic nu este predefinit. Nu există rețete pentru viață lungă. Există soluții pentru a nu-ți scurta viața. Să o prelungești? E voia lui Dumnezeu și cooperarea familiei. După o vârstă părinții se întorc în copilărie, iar copiii devin părinți. Acesta pare a fi unul dintre secretele longevității dl Daală. Și ar mai fi unul: dragostea imensă pentru oameni și viața trăită ca artă.
Și pentru a vedea cât de provocatoare este viața uneori, dau drumul unei frumoase istorii personale, care astăzi a ajuns la anul 100. Astăzi, când scriu aceste rânduri, domnul Ion Daala savurează șampania vârstei.
Domnul Daala s-a născut la în anul 1924, la Reni, localitate care atunci aparținea fostei Basarabii iar acum se află între granițele Ucrainei.
Familia i-a fost încercată în Al Doilea Război Mondial. Rușii au pornit năvalnic persecuția împotriva românilor, având argumentul alianței nefericite cu naziștii, dar și înțelegerea secretă de la Ialta. Printre românii înstăriți din acel spațiu s-a aflat și familia Daală. Bolșevicii i-au considerat chiaburi și dușmani ai regimului și le-au pus în față două alternative: fie să se refugieze în România, fie deportarea forțată în Siberia, unde șansele de supraviețuire erau foarte mici. Oricum, trebuiau să-și părăsească casele și agoniseala pentru a face loc planului diabolic de colonizare forțată.
Familia Daală a ales țara mamă. Au lăsat tot în urmă și au plecat în România, la Galați, unde au stat ascunși o perioadă.
Domnul Daală a fost un pacifist. Dorind să nu fie înrolat în armată a ales să facă studii feroviare. În acele vremuri grele, la 19 ani, devenise singurul susținător financiar al familiei compuse din doi părinți bătrâni și bolnavi și din două surori.
Calitatea umană și rezultatele școlare l-au adus la Buzău unde a ocupat postul de impiegat de mișcare, poziție râvnită în vremea acea, așa cum ne povestește Claudia, fiica dânsului, care și-a dedicat integral ultimii ani părinților.
Comportamentul ireproșabil și înalta etică profesională i-au consolidat de-a lungul stagiaturii poziția în stația CFR Buzău.
Locuia cu chirie în Buzău, pe str. Victoriei nr. 29. Era iubitor de muzică și învățase să câte singur la mai multe instrumente, regele lor fiind pianul.
De acordurile pianului său s-a îndrăgostit la început viitoarea soție, care-i era vecină.
În anul 1954 s-au căsătorit și de atunci sunt nedespărțiți. Doamna Daala are 94 de ani.
Anul căsătoriei a fost marcat, totuși, de un eveniment nefericit. O iarnă aprigă a creat haos. Au fost nămeți de peste cinci metri și viscole crunte. Au fost accidente feroviare, iar unul dintre ele i-a fost pus pe nedrept pe seama domnului Daală.
Au fost luni crunte pentru tânără familie. A fost arestat preventiv. Doamna Daală era deja însărcinată cu primul copil, Claudia, în timp ce tatăl era supus cercetărilor penale și judecății.
Tânăra mama de doar 19 ani, Elena Daală, lipsită de mijloace de trai, și-a adus pe lume fetița și a înfățat-o în niște cârpe căpătate. Nici mâncarea nu era destulă și nici lemnele de foc.
Din fericire, declarațiile colegilor și ale șefilor care îl prețuiau nespus pe domnul Daală, i-au demonstrat nevinovăția. A fost eliberat și a putut să-și țină în brațe copilul care astăzi îi e ca un părinte.
Și-a continuat activitate de impiegat la Buzău, Pârscov și Târgoviște. A absolvit cu brio cursurile de Șef de Gară, în vreme ce, în anul 1958, s-a născut al doilea copil.
A fost șef la Bucu și Ograda timp de două decenii. S-a bucurat de un respect enorm al comunităților unde a activat.
Tot belșugul Bărăganului tranzita stațiile pe care le coordona cu precizia unui ceas elvețian.
Ieri am fost în casa dânșilor. Ii știm parcă din totdeauna și îi admiram de când am început activitatea în Micro 14. Și ieri a fost frumos. De fapt a fost mai frumos ca niciodată. Sărbătoare.
Nu ne-a mai cântat la pian. Nu a mai cântat de aproape un an. Dar în trecut ne-a cântat adesea, iar muzica i-a ținut legați pe cei doi soți timp de 70 de ani. Mâinile măiestre ale domnului Ioan Daală au făcut să vibreze valsuri romantice pe clape, pe corzi de mandolină și chitară, în timp ce vocea de mezzosoprană a soției crea o atmosferă minunată.
Ne-au povestit multe ieri. Amintiri frumoase, de peste timp.
Oameni minunați, cu copii minunați, respectați de toți pentru bunătatea și candoarea lor!
A fost pentru prima dată când am avut privilegiul de a sărbătorii pe cineva la împlinirea vârstei de 100 de ani.
Domnul Daală e un om care inspiră prin tot ceea ce a fost și este. De trei ori a învins cancerul. A avut cancer se prostată, pilele și colon. A trecut peste vremuri grele. A făcut-o curajos! Astăzi continuă să fie înconjurat cu multă dragoste de familie.
La mulți ani, domnule Daală! Sa vă aibă Dumnezeu în pază!
Retropelerinaje Buzoiene
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
Cuvant despre Cer
Recuperări istorice
Blăjani – file de monografie
