Nopți andaluze

Cine putea ști că e așa?! Sau poare că ar fi trebuit să știu …. Nopțile andaluze nu sunt doar răcoroase, chiar și atunci când aici, în România, ard pietrele secate de vegetație. Nu sunt nici doar ore de tânguire ale pescărușilor sau vânt briză care mișcă în dezordine lamele verzi ale palmierilor. Nopțile andaluze sunt și ale altor păsări de noapte.

Era cam trei dimineața. Plecam spre aeroport. Mașini de tot felul descărcau cu hainele în dezordine rămășite ale înserării. Mașini de tot felul? Ce spune eu? Pentru cine are iaht mașina e un detaliu.

Bine, bine, nu vă imaginați că acele glasuri vesele, care veneau ca pe podium prin fața recepționerului pieptănat a la Placido Domingo, nu mai erau aduse și de un Bolt sau Uber! Are și viața discreția ei. Dar recepționerul le conducea cu privirea de parcă era singurul care deținea colecția, în timp ce păsările nopții chioteau ca și când de complicitatea lui … Domingo era întotdeauna nevoie.

Era ziua Santei Carmen, ocrotitoarea pescarilor. Am fost și la Misă duminicală. Frumos, prietenos, chiar emoționat. Poate și pentru că a fost prima comuniune a Mariei, un înger de fată.

Din curiozitate am aruncat un ochi și prin transparentele spații ale confesării. Oficianți simpatici, spilcuiți, dialogau amical cu penitente. Nu păreau tensiuni interioare. Doar la ieșire, cu podul palmelor se ștergeau sau de creau lacrimi.

Nici un chip din cele care se perindau în crucea nopții pe la recepție nu le văzusem la Santa Carmen. Și nu e ea ocrotitoarea pescarilor?

Ce vremuri? Altă dată pe străzile înguste mirosind a pește era altă marfă, alt miros. Acum pescarii au bolizi, iar momeala caii putere, iar marfă se găsește. Nu e nimic nou sub soare, dar sub acel soare e altceva decât a fost când intervenea Santa Carmen să îndulcească soarta plăpândă a pescarilor. Acum marfa fuge singură în undiță, iar canabisul crește voluptatea acului.

Da. Cea a mai fost este și va mai fi, doar cantitățile diferă.

În fine, am plecat că venise ora. Am văzut nopțile andaluze și altfel decât până atunci. Are specia noastră răpitorii ei. În catedrala din Marbella, pe o plăcuță. scrie că văduva lui Roland a contribuit la recuperarea unei părți din viteazul ei soț. Dar, aceeași văduvă, s-a căsătorit cu rapid cu învingătorul arab și i-a dat moștenitor. Învingătorul a luat tot ….

Cine este învinsul și învingătorul acelor chipuri în dezordine? O fi win win? O fi iluzie? Oricum păreau că trăiau clipa și atât.

Cred că este iluzie, poate chiar iluzia mea. Poate că nici nu am văzut nimic din ce am povestit. Doar mi-au rulat în minte imagini din Joyce și am confundat Dublinul cu exoticul Marbella …..