Navigând pe telefon la lungul semafor de pe Unirii la intersecția cu Bălcescu, am ajuns pe pagina domnului Vasile Țintă, primarul de la Gherăseni. Așa am aflat că părintele Cornel Dumitru Bănuță, din Gherăseni. a încetat din viață.
L-am cunoscut și l-am menționat la capitolul preoți fii ai satului în Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Gherăseni, publicată în 2002 la Editura Episcopiei Buzăului și Vrancei.
Ultima dată l-am întâlnit la un moment funebru, înmormântarea domnului profesor Podgoreanu. Nu se simțea prea bine.
M-a impresionat mereu acest om, nu prin ceea ce a făcut, ci prin ceea ce putea să facă dar nu a făcut. A fost un destin neîmplinit, un peregrin în spații mici, un om care s-a pierdut de multe ori pe sime însuși, deși era un mare sufletist. A fost un om pe care trebuia să-l ei așa cum era, cu naivitățile și risipirile sale.
A slujit o viață. Era pensionar de câțiva ani. A avut o viață grea, având în vedere că anii din urmă ai activității i-a avut la foarte micuța Parohie Bălaia, un sat mic, mic de tot, în care un preot nu poate trăi, un sat pe cât de vechi pe atât de puțin populat, parte din Smeeni. Aici a dus la capăt ridicarea bisericii și tot aici și-a încheiat cariera. Anterior slujise la Maxenu, dar a alunecat spre acest loc, mai aproape de casă dar și de greutățile vieții.
Păcat de acest destin neîmplinit. De câte ori îl întâlneam îmi dădea acest sentiment și-mi stârnea regretul că evolua în viață mult sub capacitățile sale. Dar așa a fost să-i fie viața …..
Dumnezeul să-l odihnească în pace!
Recuperări istorice
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
Cuvant despre Cer
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
