Editura Polirom are o colecție cu lucrări biografice. Am deschis-o de câteva ori, însă nu-mi amintesc să fi citit din ea anterior. Așezarea în pagină și stilul scrierii mi-au părut școlărești, motiv pentru care nu m-a atras nici conținutul. Am spart totuși gheața, în miez de vară, cu o lucrare despre Enescu: Enescu -caiete de repetiții. Autor este Dan Coman.
În cele din urmă, trebuie să recunosc că și-a atins scopul biografia. Se citește repede și am citit destul de alter cele 204 file. Ici colo textul trece dincolo de literă și transmite. Enescu a fost un muzician, dar și un politician. Un politician adoptat de Carol al II-lea și apoi de comuniști. Pe vremea aceea se încerca aducerea în lumea politică a valorilor. Golanii politici erau surprize, nu oamenii de calitate, cum se întâmplă acum. Dar se revenim la cărți ….
Cum nu pot citi o singură carte o dată, am alternat lectura cu un volum al discursurilor parlamentare ale lui Titu Maiorescu. Just în case…
Urmează și alegerile parlamentare, după cum știți și e greu spre imposibil să ai pe cine vota dacă te raportezi la clasa noastră politică veritabilă.
Ce oameni alegeau românii să-i reprezinte altă dată!
Și mi-am adus aminte brusc că cei doi, Enescu și Maiorescu au evoluat în comun pe scena unei vizite pe care am făcut-o la Viena.
Era frig, se apropia Crăciunul, și-am hotărât să dăm o fugă la tradiționalul târg de Crăciun. Nu puteam rata un concert de muzică clasică. În mare grabă am găsit bilete și am avut două ocazii fericite.
Prima ținea de locul unde avea loc concertul: clădirea în care studiase Maiorescu. A doua de faptul că Enescu a făcut parte din concert. Nici nu se putea altfel, având în vedere că Enescu și-a început viața muzicală, la scurt timp după viața fizică, tot la Viena. Nu știam acest amănunt și nici alte informații despre George Enescu, însă biografia mi-a fost foarte utilă, așa cum mi-au fost utile și discursurile lui Maiorescu pentru a constata încă o dată că am avut un trecut politic cu oameni mari.
În fine, dacă nu vreți să vi se facă rău calculând diferența dintre trecutul și prezentul politic, lăsați-l în lumea lui pe Titu Maiorescu și opriți-vă la Enescu.