Azi am trecut iar pe la Cârciumă

Poveștile fac toți banii turismului. Buzăul nu e un oraș turistic. Se vede în zilele libere. Atunci e gol, pentru că din afară vin puțini, iar din oraș se pleacă în masă.

Dar, din când în când, mai apare și câte un curios care vrea să știe câte ceva despre orașul nostru, care de altfel nu e chiar lipsit de istorie.

–Zi-mi ceva haios despre Buzău, dar nu despre Buzău de astăzi., mi-a cerut cineva.

+Haios? Din trecut? 

– Hai spre Gară să-mi vină inspirația..

Mai haios decât să duci pe cineva la cârciuma lui Caragiale nu am găsit. E drept, nimic spectaculos în acel loc – nici măcar faptul că avem singura gara unde locomotivele se parchează în afara gării – și totuși povestea este fabuloasă.

Imaginați-vă cum hâtrul Caragiale, veșnic sărac, s-a gândit să facă bani tocmai la Buzău. Deși nu i-a mers niciodată treaba cu berăriile, a fost insistent și de fiecare dată a dat faliment. Se specializase în ceva și insista, motiv pentru care, între Beene bibendi și Gambrinus, a fost cârciumar pe la Buzău.

A luat în arendă Cârciuma Gării Buzău în timp ce publica pe la Vatra și în oficiosul liberal Gazeta Poporului.

Aventura a durat până în 1896 când a tras obloanele la Buzău, fără însă a se achita de toate datoriile către furnizori. A rămas dator pentru două căruțe de vin și a fost trimis în judecată, în zgomotul gazetelor, care i-au făcut bine și nu rău popularizând cazul.

Atât de mare a fost zgomotul că a ajuns la urechile Regelui, care i-a plătit datoria și l-a scăpat de închisoare, cu condiția de a-și pune definitiv în cui șorțul de cârciumar, pentru a se dedica exclusiv scrisului.

Nu vă imaginați că năbădăiosul fiu al Haimanalelor s-a potolit. A mai încercat, dar nu la Buzău. O dată i-a fost de ajuns la noi în oraș …

Nimeni nu s-a ocupat să scrie despre câtă inspirație i-a dat Buzăul lui Caragiale li nici drepturi de autor nu au cerut autoritățile, deși de … moftangii nu ducem lipsă..

Așadar …. câte personaje a construit în timp ce cârciumărea la Buzău Conul Iancu? Nu știm!  Cu siguranță a avut material din bogat, mai bogat decât casa cu bani a berăriei, pentru că și pe vremea aceea firi ipocrite și goale se nășteau din belșug.

Deci, dacă vreți să trăiți hazul, reconstruiți în imaginație povestea lui Nenea Iancu la Buzău. Încercați să-l vedeți activ și plin de umor cum își servea clienții, în timp ce gândul îi zbura la Veronica Micle sau la alte și alte aventuri, care l-au făcut celebru în epocă și posteritate. Cum putea rata ceva? Doar o viață a avut și …. un vin de băut!

Pe colț. la Gară, în spatele unui panou, mai este încă spațiul unde marele nostru dramaturg servea la mese și se bucura de verbalitatea mesenilor, construind noi și noi chipuri pe care le-a lăsat istoriei literare.

Ce geniu mai era Caragiale dacă nu trecea pe la Buzău?!

Reduceri!