Meditam la ceea ce urmează să vorbesc mâine, în zi de Duminică. E Duminica a 14 – a după Rusalii. Se citește la Evanghelie Parabola Nunții Fiului de Împărat.
De multe ori am pus accent în ceea ce am spus pe lipsa de gratitudine a celor chemați, care nu au cinstit invitația. Evident, e o alegoriei a chemării divine, ceea spune textul Evangelic. Acolo, în Împărăție, suntem chemați toți, dar fiecare e liber să decidă cum va trata invitația.
După ce Împăratul își manifestă furia față de cei care nu i-au onorat invitația, iar slujitorii au ocupat locul cu alții care nu erau inițial chemați, printre ei erau și nepregătiți. Practic înlocuirea s-a produs cu ușurință, pentru că flămânzi erau mulți, însă calitatea celor veniți nu era comparabilă cu acelor care au fost chemați inițial.
Ce hibă aveau cei care au fost aduși de pe ulițele și de pe lângă gardurile unei existențe precare? Nu au venit cu haină de nuntă!
Au izgoniți și ei! Le lipsea haina!
Și mă tot întrebam: oare la haina propriu-zisă s-a gândit Domnul? Nu cred, mai ales că ….. nu era deloc îmbrăcat somptuos în viața pământească.. Domnul Iisus era îmbrăcat simplu, iar viața Lui pe pământ era fost o permanentă chemare la Nuntă pentru cei care căutau Împărăția….
Ce importanță avea o haină la așa mare chemare ?
Nu la zdrențe sau țoale s=a gândit Domnul. Nu. Canonul vestimentar e important. În creștinism nu haina nu e o obsesie. Decența e! Dunga și cusătura sofisticată nu e. Din contră, prea multă grijă pentru ceva prea trecător, fie și vestimentar …. Cred că nu de ce și câte haine avea pe el nuntașul s-a preocupat Împăratul. Acestea, in definitiv se fac, chiar dacă poate nu le avea și strica peisajul. Dacă doar despre haine era vorba le-ar fi dat slujitorii, doar ca să răspundă invitației.
Hiba lor nu era doar haina exterioară. Ei aveau un suflet care nu aparținea momentului. Nu erau suflete în atmosferă. Nu aveau suflet pregătit pentru Nuntă! Sufletul era răvășit, era zdrențe, era mototolit. De aceea nu a fost loc pentru așa stare interioară la Nuntă.
Putem să rămânem la învelișul exterior al trupului în interpretarea noastră. Însă Împăratul trecea dincolo de de ce se vedea, de aparențe. La Rai cine se uită la hainele din sicriu?
Deci, doar un suflet potrivit locului unde ne aflăm e un suflet primit. Ipocrizia, minciuna, interesul mărunt, etc. sunt haine murdare ale sufletului pe care Împăratul le simte!
Să fim cu luare aminte și să nu ne oprim la oglinda care reflectă trupul, Poți intra la nuntă, dar Împăratul te simte!
Fascinația rostirii
Cuvant despre Cer
Recuperări istorice
Retropelerinaje Buzoiene
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
